Să mă așez pe un colț de lună rotundă și grea,
Să îmi sprijin fruntea de marginea ei,
Privind pe pământ și să sper,
Că aș putea să chem soarele alături,
Să stea lângă noi martor mut
Al unei secunde perfecte nicicând întâmplată.
Ce clipă sublimă, un mit destrămat,
Doi aștri împreună pe un cer de iluzii,
Să spargem clepsidra și să oprim timpul.
Să curgă nisipul în pulbere fină,
Ninsoare de vise sau ploaie de doruri nestinse.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu