duminică, 20 februarie 2022

La mine în vis

 La mine în vis


Când ai pășit la mine în vis,

N-ai ciocănit, era deschis.

Căci te-așteptam cu frenezie

Să mă trezești, să mă simt vie.


Te-ai așezat pe-un colț de gând,

Mi-ai mângâiat obrazul tremurând,

Și mi-ai șoptit plin de dorință,

Că lipsa mea e-o suferință.


Mi-ai smuls cu patimă un sărut,

Eu ți-am răspuns, căci te-am crezut,

Și chiar visam la o iubire,

Ca și un sclav la dezrobire.


Și legănată-n somnu-mi dulce,

Lăsata-m trupu-ți să se culce,

Pe sânul meu, strivit ușor,

De buzele-ți tânjind de dor.


Iar șoaptele-ți rostind cuvinte,

Mă amăgeau cu jurăminte,

Ce aveau să piară dimineață,

Când totul se trezea la viață.


Și tot așa, cu încă-un vis

În somnul meu lăsat deschis,

Eu te aștept să vii, iubite,

Doar nopțile mi-s fericite.

Cioburi de gânduri

 Dacă aș putea,

mi-aș smulge gândurile,

unul câte unul,

și le-aș presăra,

ca pe niște flori sălbatice

cu indiferența in urma mea.


M-aș ascunde apoi,

intr-un ungher obscur

din conștiința ta,

și te-aș privi

cum calci neștiutor peste ele

în drumul tău paralel cu al meu.


Poate că unul

mai îndrăzneț ca restul

se va înfige dureros

in talpa-ți piciorului

făcându-te să te oprești

pe neașteptate.


Ce femeie nechibzuita

își risipește astfel gândurile

in plină cărare?

Vei gândi schiopătând,

Către cea mai apropiată

margine de suflet

cu talpa sângerând.


Una care doar te vede

trecând prin dreptul

dorului ei uscat de așteptare,

și pentru care tu

de foarte mult timp

nu mai ai niciun gând.

duminică, 13 februarie 2022

Iubito, tu, cea mai frumoasă

 Iubito, tu, cea mai frumoasă,

Cu umăr gol și-acoperită coapsă, 

În trupul tău sălășluiesc mistere, 

În ochii tăi se-ascunde un zâmbet de plăcere.


În mintea mea mocnește-o aventură, 

Dar inima-ți nutrește o iubire pură, 

Parfumul tău profund mă ispitește, 

Și ai un gust ce pururi înrobește.


Iubito, tu, în veci frumoasă, 

Când gura mea pe trupul tău apasă, 

Iar tu tânjești după cuvinte, 

Mă simt pierdut în mii de jurăminte.


Și ți-aș promite și Pământ și Rai, 

Din tine înc-un strop să-mi dai,

Și noaptea cât ne-ar fi de lungă,

Cu tine n-are cum să îmi ajungă.


Iubito, tu, și-acum rămasă, 

Întreagă chiar de-ai fost culeasă, 

Căci rodul tău e-un fruct oprit, 

Acel ceva, mereu tânjit.


În ochii tăi sclipesc lumini, 

Ce-ademenesc spre adâncimi, 

Tot trupul tău îndeamnă la păcate, 

Altele noi în fiecare noapte.