vineri, 8 ianuarie 2021

Viața

 Viața mi-a furat sărbătorile,

Ca un Grinch care strică Crăciunul,

Ca unui copil căruia i se ascund culorile,

Ca într-un joc de sah în care ți se confiscă nebunul.


Viața m-a aruncat într-un alt labirint, 

Din care încă n-am găsit ieșirea.

Mi se pare uneori c-o zăresc și mă mint, 

Că odată afară voi gusta fericirea.


Viața mi-a cerut s-o trăiesc ca orice supus,

Care-i face plecăciuni, când ea-l mai calcă nițel,

Și care doar tace, deși are multe de spus,

Căci ea n- are niciodată vreme de el.


Viața m-a pus să câștig lupta cu timpul, 

Doar ca să mă umilească ca pe orice învins,

Căci nimeni n-a putut vreodată să-i schimbe anotimpul,

În curgerea lui spre un loc scufundat în abis.


Viața mi-a întunecat ziua într-o bezna de noapte,

Doar ca să se amuze văzându-mă bâjbâind, 

Pipăind cu gândirea ecouri de șoapte, 

Ale altor inimi, la fel ca a mea, slab ticăind.


Viața mi-a luat totul, sau poate n-am avut niciodată nimic,

Decât trupul, sufletul și neapărat cutezanța, 

Că te poți visa mare, chiar și atunci când ești mic,

Dacă încă mai poți respira și ai cu tine speranța. 



 


duminică, 3 ianuarie 2021

Într-o altă viață !

 Am visat că ne-am întâlnit într-o viață,

Tu erai soare, eu eram dimineață,

Tu încolțeai răsărit iar eu mă nășteam rouă, 

Căldura din tine și apa din mine se-ntâlneau amândouă,

Coborând mână în mână din cer pe pământ, 

Ca într-o nuntire dintr-un vechi legământ.

Rătăceam împreună, iscodind așezare, 

Un fel de loc sacru între munte și mare, 

O sfântă răscruce între deal și câmpie,

Ca să hrănim holde sau viță de vie.

Tu suflet de pâine, eu strop de nectar, 

Aduși pe pâmânt și lumii în dar,

Ca înc-o dovadă că orice ne-am fi,

Într-o altă viață am putea rodi.