Atâtea lacrimi curg șiroi,
Mă înfior de tot ce-a fost.
Caci am rănit fără de rost.
Oh, de-aș putea să uit, să sper,
Să pot privi din nou spre cer,
Să cred în mine și în bine,
Să mă îndrept spre fericire.
Oh, de-aș putea să reînviu,
Acum, când încă nu-i târziu
Tot ce-i frumos și bun și drept
Tot ce de-atâtea luni aștept.
Și de-aș putea să dăruiesc,
Măcar puțin din ce-mi doresc
Măcar o clipă de simțire,
Și doar puțina fericire.
Abia atunci eu mi-aș ierta
Tot ce-am greșit, demult, cândva
Și ar renaște în sufletu-mi pustiu
Tot ce-a murit de timpuriu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu