duminică, 29 octombrie 2017

Punți

Luna s-a topit și a curs printre munți,
Din clocotul ei se vor naște într-o zi punți,
Una va duce lent către veșnicie,
Alta îmi va rămâne negreșit mie.

O voi așeza între cele două hotare,
Ce-nconjoară haotic o viață ce doare,
Nu vreau să lege pe aici de acolo,
Nu vreau să-mpartă speranța în două.

Vreau să-mi așeze drum sub picioare,
Mersul pe el să-mi aducă uitare,
Uitarea aceea ce-nseamnă să ierți,
Pe tine, pe alții și tot ce regreți.

Luna s-a topit și a curs către șes,
Stele răsar pe un cer recules,
Din licărul lor se aprinde o lumină,
Din sufletul meu se șterge o vină.

marți, 24 octombrie 2017

Firimituri de mâine

Hrănește-mă cu firimituri de mâine,
Ce îmi vor fi a vieții pâine,
Învață-mă să zbor ca tine,
Acolo sus ne va fi bine.

Adapă-mă cu picături de rouă,
Ce scaldă-n soare ziua nouă,
Și setea cruntă-mi domolește,
Dorul uscat mi-l înverzește.

Odihnă aș vrea, din noaptea ta,
În somnul tău m-aș strecura,
Și vis cu vis te-aș însoți,
Din miez de noapte în zori de zi.

Pământul, leagăn către cer,
Mă va lăsa din nou să sper,
Că mâna mea în palma ta,
O vei păstra mereu așa.

joi, 19 octombrie 2017

Îmi amintesc încă...

   Îmi amintesc încă sărutul tău cald,
  Așezat timid pe unul din umeri-mi goi,
  Ce curge pe spate ca o mantie-n fald,
  Dăruindu-mi fiorul știut doar de noi.
  
  Îmi amintesc încă îmbrățișarea-ți deschisă,
  Ca o invitație mult așteptată în inima ta,
  La a cărei ușă am bătut indecisă,
  Într-o vreme când n-o mai găseam pe a mea.
  
  Îmi amintesc încă, nici tu n-ai uitat,
  Nimic din parfumul și aroma de dor,
  Pe care în suflet adânc le-am păstrat,
  Ca într-un sipet cu lacăt ușor.
  
  Îmi amintesc încă, tu poate ai uitat,
  Câte săruturi pe frunte mi-ai pus,
  Și clipă cu clipă din ele am gustat,
  Când printre buze șiraguri s-au scurs.
  
  
  

duminică, 15 octombrie 2017

Planeta mea

E atâta cosmos în privirea ta
Că poți găsi în ea o galaxie,
În ochii tăi zăresc planeta mea,
Pe care nu trăiesc, dar mă simt vie.

Mi-ai dăruit-o ca să-ți pot păstra
Acel ceva divin, râvnit într-o femeie,
La care doar o clipă poți visa
Și te înalță ca-ntr-un zbor de zmeie.

Și am numit-o simplu în străvechi botez,
Ce leagă niște nume într-o lume nouă,
Și-am să mă mut acolo, tandru să veghez,
Ca niciodată să n-o împarți în două.

miercuri, 11 octombrie 2017

Vârf de munte

Am simțit palmele vântului
Mângâindu-mi obrajii curați,
Mirat parcă de îndrăzneala mea
De a urca nestingherită spre cer.

Șuierul lui spunea o poveste,
Confirmată tăcut de vârfuri de brazi
Mirosind a cetină mereu verde
Și a nori pufoși legănați de albastru.

Câteva piscuri dezgolite de vreme
Mi-au salutat trecerea destinică
Făcându-mă să simt măreția cu care
Acceptau prezența mea simplă de om.

Bine te-am găsit vârf singuratic,
L-am salutat eu cu smerenie,
Bine-ai venit om dornic de înalt,
Mi-a răspuns el cu cerească modestie.

Bine v-ați întâlnit, a adăugat vântul,
Îmbrățișându-mă strâns fără să doară,
Lăsându-mă să învăț grandoarea cu care
Natura ne tolerează aici, pe pământ.

duminică, 8 octombrie 2017

Ceasornicar nepriceput

Ceasornicar nepriceput,
Ce ai făcut cu ceasul meu?
Eu ți l-am dat, tu l-ai pierdut,
Și fără timp acum e greu.

Voiam să scoți din el o za,
Să-l faci mai scurt cu o secundă,
Să stea lipit de mâna mea,
Ca să îi simt bătaia blândă.

Mi-e dor de ceasul meu pierdut,
Cu toate orele din el,
Unde l-ai pus, ce i-ai făcut,
Niciun alt ceas nu e la fel.

Vreau înapoi tic-tac-ul lui,
Ce numai eu îl înțeleg,
Căci sunt un rob al timpului,
De el nu pot să mă dezleg.

miercuri, 4 octombrie 2017

Te-am căutat

Te-am căutat în toate poveștile neterminate,
Dar începute mereu cu a fost odată,
Din toate cărțile rămase deschise
La acele pagini inexistente în cuprins.

În toate cântecele necompuse vreodată
Din lipsă de note potrivite pe portativ,
Chiar și în cele ale greierilor surzi
Deveniți călăuze pentru licuricii orbi.

În toate poeziile despre lună și stele,
Ale acelor poeți inspirați de iubire,
De plecări neștiute spre visuri târzii,
Ce nu se vor mai putea întoarce cândva.

Te-am găsit însă, în paradoxul din noi,
Muritori dornici de o altă iubire
Care să o egaleze pe cea dintâi,
Și să o depășească inutil pe cea din urmă.

Te-aș fi găsit și dacă nu te-aș fi căutat,
Pentru că-mi era imposibil să nu te întâlnesc.
Te-aș fi căutat chiar dacă nu te-aș fi găsit,
Pentru că mi-e imposibil fără iubire.