Dezleagă-mă

Dezleagă-mă de dragostea ce-ți port,
Desfă-i tu nodurile mari și mici,
Căci firul ei s-a încurcat de tot,
Și nu mai simt că ești aici.

Dezleagă-mă de tot ce ai promis,
Când ai făcut în viața mea escală,
Și ai bătut tăcut la poarta unui vis,
Ce se-odihnea în noaptea-mi goală.

Dezleagă-mă de grelele regrete,
Ca n-am putut să te păstrez,
Că nu am vrut iubirea să te-mbete,
Și-n zori de zi trezirea să-ți veghez.

Dezleagă-mă de tot ce nu mai vrei,
Să mă mai simți pe carnea ta ispită,
Dar nu încerca când pleci să-mi iei,
Speranța c-o să fiu din nou iubită.

Dă-mi sufletu-napoi când pleci

Dă-mi sufletu-napoi când pleci,

Așează-l într-un colț pe etajeră,

Atât ți-a fost prin viața mea să treci,

Ca orișice iubire astăzi efemeră.

În urma ta încă miroase a pâine,

Ce tocmai fosta scoasă din cuptor,

Și gustul tău rămâne până mâine,

Dar după aceea o să-mi fie dor.

Și n-o să poată nicio altă pâine

Să-nlocuiască foamea mea de tine,

Așa cum nicio altă zi de mâine,

N-o să întregească ce ai rupt din mine.

Dă-mi sufletu-napoi și du-te,

Am obosit să mă hrănesc,

Cu coji de pâine vechi și rupte,

Iubirea-n porții să-ți cerșesc.

Nopțile tale

Într-o zi o să mă primești în nopțile tale,
Furișându-ne printer grămezile de ezitări,
Ce ni se vor agăța sălbatic de glezne,
Ca niște lacome și crude lipitori.

O să mă lași să-mi aleg unul din visle tale,
În care să mă pot dezgoli liniștită de taine,
Strânse una câte una în tot acest timp,
În care am așteptat să ți se facă iar dor.

O să stăm întinși în scobitura lunii,
Unul lângă altul ascunși în galbenul ei,
Ca într-un lan copt într-o noapte de vară,
Cu ochii închiși, întorși spre pământ.

O să-mi spui o poveste, o să ascult tremurând,
Gândindu-mă dacă ar fi putut fi a noastră,
Din vremea când credeam că putem trăi așa,
Doar cu iubirea ca singurul nostrum legâmânt.

După tine...

　　După tine n-o să mai fie iubire,
　　Căci n-am s-o iau de la-nceput,
　　Și am să-mi șterg din amintire
　　Când ai plecat cum m-a durut.

　　După tine n-o să mai fie mângâiere,
　　Și nici îmbrățișări nu vor mai fi,
　　Căci tot atâtea clipe de plăcere
　　Se vor fi stins și nu vor mai veni.
　　
　　După tine n-o să mai fie sărut,
　　Cu buze calde, moi, plăpânde,
　　Căci n-o să poată un necunoscut
　　Să reaprindă patimi fumegânde.
　　
　　După tine nici eu n-o să mai fiu nimic,
　　Din ce știai c-am fost cândva,
　　Dar am să ard în jarul meu mocnit
　　Ce-a mai rămas din umbra ta.
　　
　　După tine o să-ți devin de negăsit,
　　Pământu-ntreg de l-ai umbla
　　De dor de mine aspru răscolit,
　　N-am să mai ies în calea ta.

Pot să aleg să nu pleci ?

　　Sunt oameni care cred că poți alege. Cât de naiv ! Naiv și periculos, pentru că ei chiar aleg. Apoi dorm,o vreme, liniștiți, cu capul pe alegerea făcută, somn lung și legănat de satisfacția propriilor lor capacități de buni alegători, până când într-o zi se trezesc ca să-și nege propriile lor alegeri.
　　Eu nu sunt un astfel de om. Eu nu cred în alegerile mele. Nu cred că pot trăi altceva decât mi-a fost deja ales. Cât mi-ar plăcea să aleg, să te aleg, să fi ales. N-am avut cum, încă nu am cum. Pot să aleg să nu pleci ? Mă întreb eu, privindu-ți ochii deja deciși, sfâșiată de durerea că a venit timpul să-ți trăiesc plecarea.
　　M-am temut, ca toți oamenii de altfel, de această plecare care putea sosi la oricare din răsăriturile sau asfințiturile în care te-am iubit, necondiționată de alte alegeri pe care nu le-am văzut, ca un orb fără scăpare.
　　Simt cum îți desfaci degetele din strânsoarea mâinii mele... 
　　Mai lasă-mă puțin, n-am să te țin. Vreau doar să le mai simt încă o dată mângâierea delicată, așa...ca altădată.
　　- Am să mai vin, spui tu, ca să nu mă agăț de plecarea ta ca de o ancoră care tocmai se ridică, nerăbdătoare să se scufunde în apele unui alt port.
　　- Bineînțeles, îți răspund eu, convinsă fiind că reîntoarcerea ta va fi mult prea în asfințit ca să-mi mai amintesc cum era atunci când te-am iubit.
　　Sunt oameni care cred că pot alege. Eu nu sunt un astfel de om. Eu te las pe tine să alegi cum îți vei lua rămas bun...
　　Sărută-mă să te sărut, ca să sfârșim ce, poate, nici nu a început !