Când dorul doare

 Când dorul doare 

Când dorul doare și apasă,

Te-așezi cu teamă la fereastră,

Poate zărind un trecător,

Și așteptarea trece mai ușor.

Și ai striga, dar n-ai la cine,

Degeaba chemi, nimeni nu vine.

Tristețea sumbră te-nconjoară

E noapte-n tine ca afară.

Te mulțumești din nou să plângi,

În palme lacrimi să le strângi, 

Nici nu mai ai unde le pune,

Le lași în ochi să se adune.

Parcă ai murit și nici că-ți pasă, 

Ești doar o umbră-nchisă-n casă,

Nici nu auzi și nici nu vezi,

Și nici în viață nu mai crezi.

Speranța ta e la fereastră, 

După perdea e-o noapte albastră, 

Dar ochii tăi privesc spre stradă, 

Parca ai vrea din cer să cadă.

Ca un miracol să-ți apară, 

Iubirea ta în stradă afară,

Chemarea ta să o ajungă, 

Tu ești aici și noaptea-i lungă.

Când dorul doare, nu te lasă, 

Stai ca o umbră la fereastră, 

Si poate doar un trecător

Te-ar face să zâmbești ușor.

Visul meu

 Visul meu

De visul meu să nu te-atingi,

Ca de o stea incandescentă,

Dacă nu vrei ca să te frigi

Să arzi în patima-i latentă.

Privește-l doar cum se arată,

Ca pe-un canar în colivie,

Și mai visează-l înc-o dată,

O altă noapte dintr-o mie.

Mă tem si eu pentru acest vis,

Căci nu mai e ca altă dată,

Și dacă l-aș lăsa deschis,

Ar alerga prin noi deodată.

Și ne-ar aduce pe-amândoi,

Pe un tărâm de fantezie,

Și-ar fi așa de bine-n noi

Că n-am mai vrea în lumea vie.

Am refuza să ne trezim,

Și am rămâne în somn de moarte,

Căci ne-a fost dat să ne iubim,

Tardiv în visele de noapte.