Stropi de iubire

De-aș fi un strop minuscul dintr-o iubire rară,
Aș curge cald și tandru pe buzele-ți curate,
Și te-aș lăsa grăbită să-i guști întâia oară,
Dulceața lui sublimă, din sărutări furate.

De-aș fi un strop eteric dintr-o iubire mare,
Aș luneca candid prin valuri de speranță,
Cu ochii larg deschiși și ațintiți în zare,
Spre brațele-ți deschise în semn de cutezanță.

De-aș fi un strop feeric dintr-o iubire bună,
M-aș semăna de-a pururi, în suflet să-ți rodesc,
Întâiul lan de vise, din nopțile cu lună,
Și aș veni o clipă, tânjind să te iubesc.

Dar sunt o picătură, dintr-o iubire mica,
Ce-ți încolțește-n palmă, luptându-se să crească,
Nu e o buruiană, nu o strivi cu frică,
Sub calda-ți mângâiere ajut-o să-nflorească.

Să mă ții doar de mână

Tu ai să spui că te-ai împiedicat de mine pe drum,
Eu am să spun că te-ai fi oprit oricum.

Tu ai să spui că nu puteai trece de mine,
Eu am să spun că ai umplut doar golul din tine.

Tu ai să spui că te-ai rătăcit prin pădure,
Eu am să spun că un fior a încercat să te fure.

Tu ai să-mi spui  că ai vrea să te așezi,
Eu am să-ți spun să rămâi dacă crezi.

Tu ai să spui că ți-e dor de-o poveste,
Eu am să spun că începe cu este.

Tu ai să spui că ai visat c-o să vii,
Eu am să-ți spun că știam cum vei fi.

Tu ai să-mi spui să plecăm împreună,
Eu am să-ți spun să mă ții doar de mână !