Împrumut

Împrumută-mi un pic din iubirea ta,
Pe-a mea am rătăcit-o pe undeva.
O doză mica de pasiune arzândă,
Ce doar dăruiește, nu cere dobândă.

Ajută-mi sufletul dintr-o dată sărac
Să redevină de iubire bogat,
Să-și recâștige lumina pierdută,
Tu ai din toate, tu-mi ești redută.

Împrumută-mi un pic din sufletul tău,
Pare un fulg, al meu e mai greu,
Poartă cu sine și-o inimă grea,
Ce încă regretă plecarea-ți din ea.

Ea încă mai speră că drumu-napoi,
Va fi o cărare ce duce spre noi,
Deschisă în față sub tălpile-ți goale,
Hai, vino, pășește, abasența-ți mă doare.

Într-o noapte tivită cu beznă

Într-o noapte tivită cu beznă,
Din înaltul cerului tău, 
Un colț de lună proaspătă, nouă,
S-a prăbușit neputincios și galben,
Înfigându-se adânc în sufletul meu. 

Pentru că erai plecat la vânătoare de stele,
Asmuțindu-ți gonacii în mijlocul pleiadei,
M-am gândit c-o săgeată rătăcită,
A despicat luna, lovindu-i un colt.
Iar ea, asemeni unei căprioare rănite,
S-a adăpostit acolo unde a purtat-o
Pe valuri de dor, viteza gândului tău.

Sufletul mi-a sângerat a durere,
Ce sfâșie inima, dar nu așteaptă răspuns,
Și am privit cu nerăbdare in sus,
Sperând ca și cerul meu să se întâlnească cu al tău,
Devenind unul cu două cioburi de lună.
Și dintr-o data, noaptea s-a făcut zi,
Și-am putut vedea soarele,
Întinzând cu razele-i tremurătoare mâna,
Pentru a-i pune în palmă ceea ce-și dorise întotdeauna,
Mult iubita si neatinsa lui Lună.

Paradisul pierdut

Când omul a căzut din Paradis,
Nici n-a știut c-acolo Sus,
Edenul va rămâne doar un vis,
Și taina lui va fi de nepătruns.

N-a înțeles că simpla mușcătură,
Din gustul viu al primului păcat,
Avea în el un sâmbure de ură
Și-amărăciunea mărului stricat.

Și nici nu bănuia măcar
Că izgonirea lui va fi eternă,
Din Nemurirea ce-o primise-n dar
Îi va rămâne doar o viață demnă.

De va trăi, mai mult sau mai puțin,
În întuneric va sădi lumină,
Căci și Pâmântul e un loc divin,
Și soarta lui nu are nicio vină.

Când omul a căzut din Paradis,
N-a încetat o clipă să mai spere,
Că Raiul îi va fi mereu deschis,
Să îl ridice și să-i dea putere.

Aș putea

Aș putea să-ți cânt,
Sau nu !
Mai bine să-ți fredonez un gând,
Știi tu !

Aș putea să-ți dansez,
Sau, poate...
Mai bine să-ți creionez
Visele toate.

Aș putea să-ți vorbesc
De mine,
Mai bine să te iubesc,
Doar pe tine !

Mai ia-mi un pic din dor

Hai, curmă-mi așteptarea,
Mai ia-mi un pic din dor,
Știu că-mi auzi chemarea
Din gânduri care dor.

Hai, fă să-mi fie sete,

Și dă-mi apoi să gust,

Iubirea-ți să mă-nbete

Să simt că n-a apus.

Hai, potolește-mi foamea,

Hrănește-o cu-n sărut,

Să-mi înfioare carnea

Ca să îți cer mai mult.

Hai, odihnește-mi trupul,

Întins lângă al tău,

Și apoi oprește timpul,

Fă-l să se scurgă greu.

Hai, fă să nu mai simt

Că pleci mult prea ușor,

Azi nu mai vreau să mint

Că n-o să-mi fie dor.