Pădurea este alcătuită din niște copaci înghesuiți care stau unul lângă altul ca și cum s-ar sprijini dacă vreunul din ei ar fi să cadă.
- Mi-ar plăcea să avem și noi o familie înghesuită, spuse fetița, iar bunicul o strânse la pieptul său ca ea să nu îi vadă lacrimile ce îi inundaseră ochii lui bătrâni și obosiți de neputința de a vedea soluția care să curme suferința micuței ce se mistuia de dorul părinților.
-Vrei să continuăm povestea sau ai obosit ?, o întrebă bunicul.
- Spune mai departe bunicule, zise fetița
- Și Scufița Roșie își luă coșulețul cu mâncare pentru bunica și plecă prin pădure, singurul drum care ducea la casa ei.
Când bunicul termină de povestit, fetița îi puse bunicului o singură întrebare :
- Și vânătorul le-a scos pe Scufiță și pe bunică întregi din burta lupului?
- Bineînțeles se grăbi bunicul să confirme, temându-se ca nu cumva violența din poveste să o fi afectat.Și Scufița și bunica ei au fost scoase întregi și nevătămate iar lupul cel rău a murit.
Fetița se lumină la față, iar bunicul respiră ușurat, finalul poveștii o mulțumise pe nepoțica lui dragă.
În mintea Mălinei însă, ascultând povestea bunicului, încolțise o idee care pentru prima dată îi readucea zâmbetul pe buze. Într-o dimineață va pleca de acasă și va căuta pădurea și un lup și îl va ruga să o mănânce mai întâi pe ea și apoi pe părinții ei astfel încât să fie măcar o vreme toți trei împreună până când vânătorul îi va găsi și îi va scoate de acolo întregi. Și poate în tot acest timp cât vor sta în burta lupului părinții ei vor vedea ce familie frumoasă alcătuiesc și vor accepta să se întoarcă toți trei la casa bunicilor.
Câteva zile mai târziu, timp în care fetița își pregătise minuțios dispariția, păstrându-și din dulciurile primite de la bunic ca să își facă provizii pentru drum, când bunica a intrat în cameră să o trezească, a găsit patul gol cu așternuturile nederanjate ca și cum fetița nu ar fi dormit în el. Au căutat-o peste tot prin casă și prin împrejurimi dar nu au mai găsit-o pe Mălina.
Speriați, bunicii i-au anunțat pe părinți care au venit într-un suflet, au anunțat dispariția copilului și s-au organizat echipe de căutare.
În tot acest timp Malina cu scufița ei albastră pe cap și coșulețul de păpuși în care își pusese proviziile, pe braț a mers ieșind din sat în căutarea acelei păduri cu lupi care să îi îndeplinească dorința. La un moment dat se gândi că s-ar putea ca lupul să nu o înțeleagă sau să nu vrea să o mănânce decât pe ea, fără să se mai obosească să îi caute părinții.
Alungă aceste gânduri din minte și își păstră curajul mergând mai departe. Apoi dintr-o dată își dădu seama că nu știa cine e vânătorul și cum să îl găsească ca să îi spună să îi scoată din burta lupului. Dacă vor rămână închiși acolo până vor muri? Abia atunci își dădu seama că făcuse o prostie și nu vroia să îi pună în pericol pe părinții ei. Se gândi la bunici care probabil deja constataseră plecarea ei. I se făcu dor de bunic și de poveștile lui, de bunica și vorbele ei calde, de mângâierile și dragostea pe care o primea de la amândoi.
Frumos!
RăspundețiȘtergere