Foșnește vântul ca răspuns,
Când îl întreb unde s-au dus
Atâtea zeci de anotimpuri,
Împrăștiate peste câmpuri.
Si frunze-mi cad peste întrebare,
Se fac grămadă la picioare,
Bine ai venit, frumoasă toamnă,
Cu eleganța ta de doamnă.
Așează-te cu noi o vreme,
Și lasă-ți rodul, nu te teme,
Vom degusta din ce-ai adus,
Vom mulțumi Celui de Sus.
Nu te grăbi să te ridici,
Ne place să te știm aici,
Cu frumusetea-ți arămie,
Cu chipu-ți galben de gutuie.
N-aduce frigul peste noi,
Doar răcorește-ne cu ploi,
Și nu ne pedepsi cu brumă,
Ca pe copii o aspră mumă.
Rămâi cu noi mai multe luni,
Învată-ne să fim mai buni,
Să dăruim din ce-am primit,
Și omului mai oropsit.
