Am visat ! Știu că-mi era interzis să visez dar totuși am făcut-o ! Rebel și necondiționat m-am cufundat în visare ca într-o oază de răcoare și liniște și cele câteva secunde de vis mi-au calmat sufletul ca într-o odihnă perfectă. Am visat că ajunsesem în acel colț din interiorul meu, unde simțeam că e bine. Am simțit binecuvântarea acelui tărâm minunat în care nu eram decât eu și sentimentele mele, aliniate frumos și ordonat ca un revers al dezordinii haotice din exteriorul interiorului meu. De data asta însă în visul meu nu mai eram un spectator al cărui rol era să observ ce se întâmplă în jur în paradisul meu meu intern, ci un erou negativ, un personaj hidos care venise să tulbure prin simpla lui prezență ceva ce nu fusese deranjat niciodată de la începuturile existentei mele. Am simțit atunci că după plecarea mea nici măcar acolo lucrurile nu vor mai fi la fel, ca și cum demonii frământărilor mele vor face rău acelui loc, ce ar fi fost mai bine să rămână nedescoperit ca un ultim refugiu din calea disperării. Și m-am urât. M-am urât. M-am urât din cale afară pentru multiplele mele îndrăzneli, lamentări și cercetări al unui răspuns pe care nu-l voi găsi niciodată și nu pentru că nu există, ci pentru că nu vreau să-l văd. Mi-am scos intenționat ochii interiori și i-am așezat la intrarea în conștiința mea, ca să stea de pază vigilenți, să împiedice vindecarea de o durere pe care o vreau cronică, nu pentru că îmi place să mă doară ci pentru că am uitat cum e să nu te mai doară ceva. Ca și cum mi-ar fi teamă să mă fac bine." Dar eu sunt bine !"am auzit în urechile mele un răspuns încurajator. Al cui să fi fost? Cine îndrăznea să contrazică cu atâta vehemență un subconștient torturat și schingiuit. Am privit în jurul meu mirată fără să văd nimic în afară de niște copaci spectaculoși de un verde optimist, de niște iarbă presărată cu steluțe multicolore de nenumărate flori fără nume.
Și apoi am găsit-o într-un colț de curaj firavă și necăjită încercând să adune într-un mănunchi viguros toate îndoielile pe care le presărasem în urma mea când pășisem aici, eu intrusul nepotrivit în poiana secretă. Am recunoscut-o ca fiind voința mea...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu