Trăia odată într-o realitate monotonă ca o idee fixă de nezdruncinat un adult, care era adult pentru că așa spuneau datele lui de identificare și nu pentru ca s-ar fi simțit unul. Devenise adult treptat an de an, suflând în lumânările diferitelor torturi-surpriză, într-o încercare timidă de a îndepărta de el tot ce fusese stresant și apăsător în drumul maturizării sale nedorite dar necesare. Nu mai era un adult tânăr aflat în fața inițierii lui în tainele unei vieți atât de cunoscute de toți ceilalți în afară de el, dar nici unul bătrân care să se mulțumească să stea rezemat de trecutul lui atât de solid cât să-i susțină greutatea tuturor faptelor sale, săvârșite sau nu. Mijlocul vieții era aproape sau aproape trecut, depinde de direcția cronologică din care intenționai să îl privești. Veneai dinspre trecut îl vedeai așezat foarte aproape de jumătatea unei existențe pe care o trăise cu demnitate. Te întorceai dinspre viitor îl întâlneai pășind nesigur dincolo de un liman care îi dăduse siguranță până în acel moment când își spunea ca formă de încurajare că dacă a rezistat la jumătate din viața lui, cealaltă jumătate ar putea fi un revers fericit, senectutea fiind o altă copilărie lipsită de griji și idealuri majore.
Trăise intens, se considerase un aventurier, poate cel mai mare defect al lui care îl împiedicase să se lege prea mult de o altă jumătate împreună cu care să devină un întreg. Iubea femeia dar nu o putea iubi prea mult timp, sau cel putin nu pe aceeași, și iubise de-a lungul vieții destule femei frumoase și deștepte, care prin definiția lor însemnaseră acea sumă de calități și defecte ce le făceau extrem de atrăgătoare în perindarea lor sclipitoare prin existența lui nicicând liniștită.
Se descria pe sine ca fiind un bărbat atrăgător, inteligent, șarmant nu prin înfășișarea fizică care ar fi avut același efect indiferent de culoarea părului și a ochilor, de greutate sau înălțime ci prin capacitatea lui cameleonică de a fi acel cineva care era dorit într-un anumit moment undeva. Era nevoie să fie un seducător, devenea un seducător, era nevoie de un introvertit ce-l împiedica să asculte mult și să vorbească puțin. Se cerea un doct, era specialitatea lui să impresioneze prin avalanșa de informații deținute și scoase la lumină cu spontaneitate și îndemânare. Un Cassanova modern? Nicidecum. O imagine perfectă a bărbatului misterios care poate fi oricine la începutul serii și de fapt este "nimeni" în zorii zilei. O iluzie , un vis frumos de pe altă planetă cu escală pe pământ cum îl numise la un moment dat cineva.
Și tocmai acest cineva crease o tornadă în sufletul lui aventurier, bolnav irecuperabil de boala infidelității, (a)tipic masculină.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu