miercuri, 8 iulie 2015

A Facebook Story III



   Fiecare zi care trecea, deși neînsemnând o apropiere fizică intre ei, făcea să fie cât mai clar pentru el că ea nu merita să fie doar o altă rază sclipitoare perindată nocturn prin viața lui și stinsă fără resentimente în zorii zilei următoare, pentru a-i lăsa timp să se pregătească pentru o altă formă de lumină intensă, reflectată în apele complicate ale unei relații efemere.
   Paradoxal era că frământările lui nu păreau să fie înțelese de ea, femeia capcană, pentru care el nu era mai mult decât o simplă cunoștință sau cel mult un prieten, poate doar satisfacerea unei curiozități pur feminine de a descoperi nu numai cu ochii minții misteriosul bărbat de la celălalt capăt al unei povești de facebook, neverosimilă și ireală. Această dorință de a cunoaște persoana din spatele peretelui opac pe care se agățau candide niște așteptări firești, nu l-au determinat pe el să accepte nicio încercare de a o întâlni în carne și oase. Mirată, ea l-a întrebat de ce, și răspunsul lui a fost cât se poate de sincer și bio : "Nu vreau să te fac să suferi. Una e să vorbim și alta e să ne întâlnim. E ca și cum am bea Coca-Cola. Gustul e bun, dar ce rost are sa ne obișnuim cu ea dacă știm că ne va face rău într-o zi." Era convins că are dreptate și că fuga din calea iubirii ipotetice era cea mai bună soluție, atât pentru el cât și pentru ea, cu promisiunea solemnă că vor putea să -și vorbească abia "peste un milion de ani, când el va simți că o merită.
   
   În tot acest timp care va trece până atunci el va încerca să înțeleagă de ce alesese un stil de viață care îi satisfăcuse total nevoia de libertate masculină într-o însingurare din ce în ce mai evidentă odată cu trecerea secolelor.
   Cât despre ea se va întreba o vreme, măsurată cu alte unități de măsură atemporale, de ce adultul acela îi vorbise despre iubire acolo unde ea nu văzuse nici măcar umbra firavă a unei reacții chimice care să producă scânteia atât de necesară pentru a produce o idilă, oricât de scurtă ar fi fost ea, și refuzase oportunitatea de a face parte din rândul acelor oameni care se numesc atât de frumos prieteni, cu toate valențele pe care acest cuvânt le deține, suficiente pentru a produce o reacție chimică, mult mai importantă și mai durabilă. Dar nu se îngrijora foarte tare : Un milion de ani trec atât de repede.
                                                               SFÂRȘIT
                                                             





Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu