O văzuse "frunzărind la plesneală " prin multitudinea de oferte generoase de pe arhicunoscuta rețea de socializare. Răspunsese cererii lui de prietenie în dimineața următoare și-apoi vorbiseră,de fapt scriseseră mult și multe, despre ei, despre el. Întrebase, primise răspunsuri. De data asta însă el nu mai putea juca niciunul din rolurile atât de dragi lui. Seducătorul?! Banal! Nu era nimic interesant în a seduce o femeie care nu-și dorește să se lase sedusă. N-ar fi avut farmec și savoare, căci el știa că povestea seducerii e un joc de doi. Dacă și-a imaginat vreodată vreun bărbat că este exclusiv meritul lui, atunci bărbatul acela ar trebui să-și amintească și să povestească și altor nefericiți etapele reușitei lui. Timid și introvertit?! Ar fi fost ca și cum și-ar fi petrecut întreaga viață învățând să meargă pe sârmă. Orice pas greșit ar fi adus prăbușirea în golul pierderii de vreme. Doct or semidoct ?! O opțiune interesantă dacă ea ar fi fost o femeie casnică și el ar fi ajutat-o să descopere că telenovela nu este singura șansă de evadare din nefericirea conjugală. Și atunci? Cine să fie? Repertoriul și recuzita deveniseră dintr-o dată prea mici pentru o piesă atât de mare jucată pe o scenă de prestigiu în fața unei audiențe diferite de cea din orașele de provincie în care fusese aplaudat la scenă deschisă.
Și dintr-o dată simți cum îl cuprinde frica. Frica de a fi nevoit să fie el însuși, să nu mai joace un rol. Și cum era el fără măștile de teatru pe care le purta? Nesigur.Nesiguranța de a se lăsa descoperit așa cum era el. Și de fiecare dată când reușeau să comunice se simțea amenințat de această perspectivă.
Conversațiile lor telefonice sau în formă scrisă se roteau ca niște vulturi înfometați în jurul prăzii abia descoperite : adevăratul om. Straturile de mister în spatele cărora se ascunsese o vreme se subțiau treptat lăsând să se vadă ca printr-o sită, deocamdată destul de deasă, adultul dezgolit, cu sufletul expus riscant unei viitoare povești din care finalul ar fi putut fi diferit. Nu-și dorea asta. I se părea complicat, și ideea de a se "lega" de o femeie părea echivalentul unei înrobiri, a unei sclavii pe ogorul fidelității în care nu-și amintea să fi semănat ceva până atunci.
"Nu era nimic interesant în a seduce o femeie care nu-și dorește să se lase sedusă." Personal, găsesc că doar asta e interesant ! E mult mai valorizant să cucereşti o citadelă reputată inexpugnabilă decât una gata să se predea. La fel cum o mare iubire este doar iubirea imposibilă (irealizabilă). O iubire accesibilă se va îneca puțin câte puțin în cotidian.
RăspundețiȘtergere