Trei surori

A fost odată ca niciodată, nici mai devreme nici mai târziu decât atunci când a fost potrivit să fie pe acest pământ cu soare și lună, cu stele și nori, cu ape și munți, cu straniu și normal, cu trecut și viitor ancorate în prezent, o familie care avea trei fete. Nu se născuseră toate deodată dar părinții n-ar fi știut să spună care dintre ele era cea mai mare și care era cea mai mică. Le botezaseră potrivit momentelor în care apăruseră în viată lor. Se numeau simplu :Iubire, Ură și Indiferență.
Iubirea era fără îndoială cea mai frumoasă dintre surori. Era înaltă, mlădioasă, avea un trup armonios, rotund și uniform, fără a fi însă perfectă.Chipul ei atrăgător era o plăcere pentru toți cei care se apropiau de ea. Mirosea a flori de primăvară, a vânt răcoros de seară, și a noapte senină cu parfum de liliac îmbobocit.
Vocea ei era suavă și catifelată ca un susur de izvor cu apă pură și curată. Mersul ei era ușor ca al unei gazele, iar trecerea ei prin viață era aproape imperceptibilă ca un vis ademenitor din care nu ai mai vrea să te trezești. Era o ispită-minune, veșnic dorită și de nerefuzat.
Ura nu era urâtă ca înfățișare, chiar rivaliza cu Iubirea mai ales în intensitatea pe care o creau în sufletele oamenilor ce aveau ocazia să le întâlnească în drumul lor prin viață. Și Ura, ca și Iubirea,  era înaltă dar îi plăcea să umble chircită prin inimile oamenilor, ceea ce dăuna armoniei ei de trup tânăr și atrăgător. Mirosea a sfârșit de toamnă ruginiu, a vânt rece șfichiuitor, și a zăpadă proaspăt așternută peste ce-a fost odată. Vocea ei era șuierătoare și tăioasă ca un viscol, puternică și plină de revolta sufletului rănit, agonizând fără vindecare. Călca repede și apăsat, culcând la pământ tot ce nu i se părea bun și frumos în semenii pe care îi întâlnea.
  O enerva faptul ca Iubirea avea întâietate în fața ei, că oamenii nu se bucurau prea mult când le ieșea în cale,că preferau compania Iubirii în locul ei, dar nu-și pizmuia sora câtuși de putin pentru că știa că uneori este mai dureros să iubești decât să urăști,și că toți oamenii care au avut alături de ei iubirea,bucurându-se de îmbrătișarea ei extatică,vor dori să îi strângă și ei,Urii, mâna într-o zi.