Nu era tânăr, dar nici gârbovit.
Venea obosit de la cer,
Fusese un veac la cerșit.
Ceruse în rai îndurare,
Dăduse în schimb umilință,
Rugase de mii de păcate iertare,
Promise un dram de credință.
L-am întrebat dacă e îngerul meu,
M-a privit ca și cum m-ar cunoaște,
Și mi-ar fi fost în preajmă mereu,
Chiar dinainte de a mă naște.
De ce m-ai lăsat să sufă atât?
De ce n-ai avut grijă de miner?
Pentru că altfel n-ai fi crescut,
N-ai fi înțeles puterea din tine.
Adevărat!
RăspundețiȘtergere