Țineam de mână strâns maturitatea,
Și încercam să-i iert fățărnicia
De-am fi răpit de-a pururi libertatea.
Ea m-a privit cu ochii calzi și buni,
Zâmbind discret fără să-mi spună,
Că se aștepta de multe luni,
Și m-a iertat, căci era bună.
Nu te-am trădat așa cum crezi,
M-am apărat gângav ca o iubită,
Stai lângă mine și ai să vezi
Cum m-a înșelat ca o ispită.
Mi-a spus că am crescut prea mult,
Că nu încap în toboganul vieții,
Așa cum ne jucam demult
Când mai eram în grija sorții.
Că ai plecat spre alți copii,
Aduși pe lume de curând,
Să îi înveți atâtea șotii,
Că nu te mai întorci nicicând.
Așa mi-a spus maturitatea rece,
Lăsând deschisă ușa către lume,
Să înțeleg că dacă astăzi trece,
Mă voi hrăni cu firimituri de mâine.
Și acum îmi cere să rămân cu ea,
Să o accept de astăzi lângă mine,
Mă iartă, tu, copilăria mea,
Că n-am să pot veni cu tine!
Sursa foto- Internet
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu