Pe lespedea goală din sufletul meu,
Și mă rog Ție, să-mi trimiți
Roșu, picături de ploaie și soare.
Din roșul inimii mele uscate de dor,
Nu se mai vede aproape nimic,
E doar agățat, ca un biet spânzurat,
De-o margine aspră, îngenuncheată spre Tine.
Dă-mi Doamne ploaie peste roșul tău,
Să-mi umezească inima-mi uscată,
Căci simt cum doare ofilirea ei,
Înfiptă în cupola sufletului meu.
Aruncă Doamne soare peste ploaie,
Să intre în ea și-n roșul nou,
Ca să devină rozul binelui din mine,
Creat curat prin Harul tău.
Și îți sărut Părinte mâna nevăzută,
Ce mângâie un cap supus, plecat,
Ce a primit în suflet soare,
Scăldat în rozul picăturilor de ploaie.
Și-ți mulțumesc că azi mi-ai stat alături,
Și n-ai plecat, ba chiar ai ascultat,
A mia rugăciune către Duhul Tău,
De suflet trist înfometat de bine.
Sursa foto -Internet
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu