Am plecat să învăț folosindu-mi simțurile și sentimentele, dezmorțindu-le prin experiențe diferite, care au devenit un material didactic excelent pentru mintea mea obtuză la ideea de viața continuă nestingherită de prăbușiri individuale, de pierderi incomensurabile din unele unghiuri și infime din altele.
Am văzut viața în diferite forme și culori, și oameni bucurându-se de ea, oameni mulțumiți ca aveau zile și le acceptau cu plăcere, indiferent cu ce erau pline, mulțumindu-i Domnului pentru că le-au primit, ca pe un dar divin de care trebuie să aibă grijă până la sfârșit. Am văzut oameni care erau fericiți, trăind simplu și firesc fără să cunoască definiția fericirii.
Am auzit și ascutat coloana sonoră a destinului uman, împărțită pe genuri, instrumente și partituri și am mulțumit divinității pentru acest concert la care mi-a fost dat să asist, învățănd să recunosc în el sunetul năvalnic al bucuriei, susurul molcom al mulțumirii și liniștii interioare, țipătul apăsător al dramelor din noi și urletul monstruos al durerilor neînțelese care se ascund uneori atât de adânc încât nici tu nu îți dai seama de unde vin, ci doar simți că undeva în interiorul tău ceva își urlă suferința pustie și goală.
Am pipăit cu palmele peretele neted al prăpastiei aruncării de sine în abisul omului incomplet, din care lipsește tocmai jumătatea potrivită pentru a alcătui întregul, și am învățat cu fiecare atingere că netedul are rolul lui în înțelegerea viitoarei asperități ce-ți va întâlni podul palmei, umplându-i căușul cu denivelarea ei însetată de palmă potrivită .
Am mirosit parfumul aducerilor aminte din toate etapele existenței umane de dinainte de mine și din timpul meu, și am simțit în nări izul mentolat al clipelor de neuitat, dar și pe cel aspru înțepător al regretului față de decizii indecise din partea voinței asumate destinic, și am învățat să accept în nările mele doar acele arome care-mi fac bine, care să-mi păstreze viața vie în mintea și sufletul meu, fără să dau socoteală altcuiva pentru sensibilitatea nărilor mele.
Am gustat experiențe noi care m-au ajutat să fac diferența între gustul bucuriei descoperite și cel al bucuriei oferite, între viață nouă și viață veche, și am învățat să savurez fiecare moment, fiecare lecție care m-a instruit cum să percep viața altfel.
În tot acest an am învățat pas cu pas, cu ajutorul oamenilor minunați din viața mea, să spun nu atunci când ceva îmi deranjează vreunul din aceste simțuri. Să-mi feresc ochii de urât, să-mi astup urechile la zgomote inutile, să-mi strâng palmele la orice mi-ar înțepa degetele, să-mi feresc nările de mirosuri dureroase și să gust doar din acele experiențe care vor lăsa în urma lor arome plăcute, îmbogățindu-mă cu amintiri cu care să mă hrănesc în anii din urmă ai existenței mele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu