Și nu răni cu un cuvânt,
Un suflet tandru, temător,
Și cel mai bun de pe pământ.
Ascultă-ți inima când spune,
Că n-ai greși dacă într-o zi,
Din ochi-ți l-ai lăsa să adune
Tot ce în ei iubire poate fi.
Privește în el ca într-un om
Ce iți aduce în suflet vara,
Așa cum e privit un pom
Când înflorește primăvara.
Astfel șoptea cândva, odată,
Un glas din conștiința mea.
Eu ascultam înfricoșată
Căci mă temeam să spun ceva.
Și aș fi spus, și încă multe,
Atâtea câte aș fi avut
Dar cine oare să mă asculte?
Căci inima iubea demult.
Superb ! Felicitari !
RăspundețiȘtergere