Stelele și iubirea

　　　Când stelele cad de pe bolta cerească pentru că le-a sosit timpul să se prăbușească pentru a face loc altora noi să se nască și să crească, cerul se întristează de pierderea lor rămânând o vreme întunecat în locul acela golit de ele. Nu putem ști noi, muritorii cât de tare îl doare pierderea lor, dar putem bănui că orice stea își are importanța ei pe cer și va rămâne veșnic în amintirea lui. Când iubirile se prăbușesc de pe bolta cerească de care le agățasem încrezători în veșnicia strălucirilor, inima noastră se întristează neînțelegând de ce trebuie să primească în ea dezamăgire și tristețe în loc de fericire și bucurie. Nu putem ști noi, muritorii, de ce a trebuit să se întâmple așa, de ce nu stă în puterea noastră să păstrăm acea iubire acolo sus unde era locul ei. Putem însă să bănuim că nici nașterea acelei iubiri, nici prăbușirea ei nu a fost deloc întâmplătoare. Ea a avut menirea ei în existența noastră pe care poate o înțelegem atunci, poate mai târziu, sau poate niciodată. Amintirea ei rămâne însă inimii noastre ca o dovadă clară că ne-a înfrumusețat sufletul, că ne-a făcut să ne simțim utilitatea noastră ca ființe pe acest pământ.
　　　Când stelele cad cerul se întristează și uneori plânge lăsând să cadă peste noi lacrimile lui în ploaie mohorâtă de toamnă sau torențiala de vară. Când ni se prăbușesc iubirile și inimile noastre lăcrimează, goliciunea rămasă în urma iubirii inundându-se cu marea de lacrimi care se revarsă.
　　　Dar dacă cerul înțelege că așa trebuie să fie, că destinul lui este să accepte neîncetat apariția și dispariția miliardelor de stele, la scară redusă, poate și noi muritorii ar trebui să învățam să acceptăm că în inimile noastre iubirile pentru a fi trăite din plin, nu încap toate deodată, ci una câte una conform destinului pe care fiecare inimă în parte l-a primit la prima bătaie în pieptul nostru.
　　　O stea căzută înseamnă o stea renăscută, o iubire pierdută înseamnă o alta descoperită, stând abandonată și uitată pe drumul pe care îl străbatem de la inimă la inimă, așteptând acolo liniștită ca inima noastră să se elibereze de vechea iubire ca să o poată primi pe cea nouă. Poate părea ciudat, dar chiar nu-i putem comanda inimii noastre cât și cum să iubească, cât și pentru cine să bată. 

Sursa foto -internet