Să mai stai toamnă...

Să mai stai cu noi toamnă,
Nu vrem să pleci prea curând,
Tu ești bucată de-aramă,
Risipită aici, pe pământ.
　　　
Te strecori încet printre noi,
Cu mantia-ți fin parfumată,
Ne aduci răcoare și ploi,
Și vânt cu aromă sărată.
　　　
Ne răsfeți cu fructele-ți coapte,
Și ne încânți cu roșul din plete,
Ai recoltă bogată la toate,
Că ne e foame sau sete.
　　　
Ne așezi nostalgie în privire,
Și ne umpli ochii de dor,
Ne-amintești tacit de iubire,
În gânduri ne-așterni câte-un nor.
　　　
Ne strângi în brațe ușor,
Și ne lași o umbră în suflet,
Tu ești anotimp călător,
Pleci mai departe cu zâmbet.
　　　
Să mai stai toamnă o lună,
N-ai uscat încă verdele-n parc,
La capătul tău, doamnă bună,
Va rămâne de oameni sărac. 

Sursa Foto-Internet