Am pufnit în râs neîncrezătoare.
M-a privit cu seriozitate, și după ce m-am potolit, mi-a spus cu o voce în care am simțit ceva asemănător cu resemnarea și regretul că nu e luat în seamă :
-Vezi, de aceea suntem nevoiți să stăm aici fără să fim găsiți de nimeni, deși toată lumea ne caută, visând găsirea noastră întreaga lor existență. Oamenii nu știu unde să caute.
-Adică sufletele pereche sunt niște copii, mi se pare incredibil, am exclamat eu.
-Vino cu mine a spus băiatul. Ridicându-se brusc și trăgându-mă după el cu o putere incredibilă pentru trupu-i firav. Ne-am îndreptat către o fântână flată chiar în mijlocul poienii. Când am ajuns lângă ea copilul mi-a dat drumul la mână și a așteptat să îmi trag răsuflarea.
-Nu mi-e sete i-am spus eu nedumerită.
-Privește ! Mi-a spus el împingându-mă delicat către marginea ei. Am aplecat capul și luându-mi privirea de pe fața băiatului am privit în fântână, în oglinda perfecta a apei. Chipul reflectat în ea era al unei fetițe bucălate cu păr șaten și breton pe care mi-o aminteam din niște poze alb-negru și în care nu aveam mai mult de 5-6 ani.
Am retras capul speriată și l-am privit pe copil, vrând să îl întreb ceva dar nu am putut deschide gura. Băiatul mi-a zâmbit îngăduitor și mi-a făcut semn să privesc din nou, ceea ce am și făcut. Același chip mă privea de acolo din oglinda fântânii liniștit și curat. Mi-am dus mâinile la față mângâindu-mi obrajii și mâinile mele mângâiau frenetic obrajii bucălați ai fetiței.
-Acum ai înțeles? Mă întrebă băiețelul.
-Nu sunt sigură, dar cred că da, i-am răspuns.
- Ce ai văzut?
-Pe mine când eram foarte mică, am văzut simplitate, inocență bucurie.
-Asa este întări băiatul spusele mele.
-Nimeni nu se gândește la asta atunci când pornesc în căutarea sufletelor-pereche.
Femeile independente și puternice cauta un bărbat aidoma lor sau chiar mai puternic decât ele, iar bărbații caută neîncetat femeia-ideal fără să știe că perfecțiunea căutată este o percepție eronată asupra propriei lor individualități.
Cum să își găsească adulții sufletele-pereche când oglinda propriei lor conștiințe reflectă altceva decât suntem noi. Ei nu ne vor găsi niciodată sau foarte rar în doua sau trei existențe terestre, iar noi rămânem aici, captivi în acest paradis, neîncheindu-ne însă misiunea pentru care am fost create de divinitate. Un suflet pereche este tot ce poate fi mai frumos și sta în puterea voastră a oamenilor să îl găsiți mai ușor. Dăruiți frumos și veți primi frumos, dăruiți inocența și veți primi inocență, dăruiți iubire și veți fi iubiți.
Băiatul a tăcut, tăcerea aceea a avut darul să mă facă să înțeleg mai mult decât vorbele lui. Nu știam ce sa spun în apărarea noastră, oamenii care visăm, aspirăm, ne lamentăm, blamăm destinul, soarta sau divinitatea, cerem nenumărate și nu dăruim mai nimic în schimbul cerințelor noastre. Aveam lacrimi în ochi atunci când l-am privit din nou.
-Du-te acum, mi-a zis el.
-Unde? am întrebat eu speriată
-De unde ai venit, plimbarea s-a terminat. Înainte să pleci însă întinde-ți palma. Docila am făcut lucrul cerut și el mi-a așezat pe ea inelul aruncat de pe punte, zâmbindu-mi cu dragoste.
Și-atunci mi-am amintit. Dorința mea fusese să îmi intâlnesc sufletul pereche.
Sfârșit
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu