Eu-trup, minte, suflet IV

　　　În cele din urmă ajunse înapoi și eul-suflet, alături de ceilalți. Le simțisem lipsa fiecăruia în parte dar parcă absența eului-suflet mă făcuse să mă simt cu adevărat incompletă. Lipsa lui atăta timp avusese darul să mă facă să îi inteleg importanta. După ce eul-suflet povesti și el experiențele prin care trecuse, mulțumindu-i că nu m-a abandonat, am înțeles că pe oricare drum aș merge destinul va fi același și nu va putea fi ocolit. Stânga, dreapta, înainte, viața iși urmeaza cursul ei,și nimic din ceea ce iți este sortit să întâlnești pe parcursul ei nu poate fi evitat ci doar ocolit si perceput din perspecive diferite, ca trup, ca minte ca suflet. . Am dobandit in același timp și certitudinea că pentru a ajunge cu bine la capătul lui este nevoie de armonia ființei umane, de prezența permanentă cu egală importanță a celor 3: eul-trup, eul-minte si eul-suflet.Apa este de neocolit insă.Mai devreme sau mai târziu ajungem la ea, important este să o travesăm senini.
　　　Împăcată cu mine însămi, cu exteriorul și interiorul meu, puteam merge mai departe, speram doar ca această călătorie să fie nu neapărat una lungă căt frumoasă și plină de experiențe înălțătoare care să mă facă să pășesc cu demnitate, din păcate atunci doar eu-sufletul, dincolo de apă. Căci... 
　　　
　　　
　　　             Dacă moartea este un salt
　　　             Într-o eternitate muta și fără de hotar,
　　　             Ce altă trambulină mai bună decât viata
　　　             Avem noi muritorii către acel ceva,
　　　             Ce ne așteaptă dincolo, tăcut și răbdător.