Motto : Orice femeie poate fi o sirenă
în căutarea bărbatului-pescar
Se depărtase din nou mult prea mult de sat ispitită de oameni și de chemarea lor misterioasă. Se vor supăra iarăși pe ea dacă o vor căuta și nu o vor găsi să se joace în grădina de corali multicolori.
I-ar fi plăcut ca în căutarea lor să o strige pe nume, dar știa că acest lucru nu este posibil pentru că acolo în lumea lor nimeni nu avea nume ci doar anumite sunete specifice pe care le foloseau ca să se cheme între ele și nu le putea vorbi despre numele minunat pe care ea, mai norocoasă, îl primise de la un pământean.
Ena, Ena ! El îi spusese că pământenii au astfel de nume pe care le primeau la națtere de la părinții lor. Naștere, părinti. O fascinau aceste noțiuni noi aflate de la el, total necunoscute ei până atunci. In lumea ei ele nu existau și se gândea că i-ar fi plăcut să se nască să aibe o mamă și un tată care să aibe grijă de ea. Parcă așa spusese el că se numeau cei doi oameni care creșteau și îngrijeau puiul de om până ce acesta își putea purta singur de grijă. Sub ape toți locuitorii erau la fel. Nu iși amintea să fi fost mai mică decat era acum. Cand el o intrebase despre copilărie nu știuse ce să îi răspundă. Ce de lucruri frumoase aveau oamenii. Incercase să îi explice că în cazul lumii subacvatice lucrurile erau diferite, nu neapărat mai puțin frumoase dar altfel. Acolo, în satul lor, viata era simplă și spectaculoasă, sau cel puțin așa i se părea ei. Nu aveau grijile materiale ale oamenilor, se bucurau de mirificele peisaje care îți tăiau răsuflarea cu explozia lor de culoare, se zbenguiau printre recifurile de corali,se împrieteneau și se jucau cu bancurile de pețti mari si mici, cu delfinii, explorau epavele de pe fundul mării în căutare de obiecte care mai de care mai ciudate și de neînțeles pentru ea sau ceilalți membri ai comunitătii lor.. Nu le lipsea nimic. Cântau, dansau, înotau, ieșeau pe insule izolate atât cât puteau rezista pe uscat, apoi coborau din nou în adâncuri și dormeau direct pe nisipul de pe fundul mării sau pe paturi de alge și alte ierburi marine. Nu împărțeau averi, nu aveau dispute, singura lor grija era aceea de a se proteja să nu fie capturate de marinari sau pescari.
* * *
Grig isi abandonă pentru a doua oara năvodul pe plajă și se întoarse în casă. Se simțea agitat, dormise prost și decisese să nu mai iasă în larg în seara aceea. Pentru prima data de când se afla pe aici, simțise un dor nespus de civilizație. Trebuia să recunoască că sosise momentul să se intoarcă acasă. Știa ce lasă în urmă, o viața pe care nu multora le fusese dat să o traiască, dar se temea âandindu-se că exista riscul ca data viitoare să nu mai poată pleca. Când venise aici, cu ceva vreme în urmă ca să se rupa de tumultul civilizației grotesți în care trăise jumatate din viața nu iși imaginase că va rămâne atat de mult. Crezuse ca fi un rol episodic dar experiența pe care o trăise de cand venise era ca o tentație de netrecut și de neînțeles chiar și pentru el, care era protagonistul ei. Nu fusese toata viața pescar și nici acum nu se considera unul iscusit, dar marea îl fascinase iar nopțile, nopțile aveau un farmec aparte. Și totusi ceea ce reprezentase fericirea lui până nu demult, dintr-un motiv încă neșiut, ascuns in străfundurile subconștientului lui, ca o presimțire sumbră, îl măcina neîncetat de cateva săptămâni, erodându-i încrederea și puterea pe care crezuse ca le are.
Va pleca ! Va încerca să plece ca să verifice dacă va putea rezista fără să o mai vadă o vreme.
Poveste inclusă în volumul Zbor în suflet apărut la Editura Libris, Brașov, 2017
http://www.libris.ro/AfiseazaProdus.jsp?pr_id=1164667
Fermecător!
RăspundețiȘtergere