dupa o idee de Gelu M
Partea I
Era timpul să plec in călătoria mult plănuita dar pe care nu avusesem curaj să o fac. Era momentul să mă eliberez de închistarea în care trăiam, din carapacea unei generatii obtuze și plină de prejudecati, din închisoarea propriei mele existențe și să fac primul pas spre libertatea mea interioară. Urma să fie o calatorie initiatică căci eram propria mea călăuza și aveam nevoie de toate cele 3 elemente esențiale ale ființei umane: trupul, mintea și sufletul. Pregătită de drum cu toate bagajele necesare pentru fiecare din cele 3 entități importante, am tras după mine o ușă care pentru prima dată se închidea in spatele și nu in fața mea și am pornit la drum.
Cărarea pe care mergeam era una asemănătoare cu atâtea altele străbătute anterior, drum neted sau accidentat cu porțiuni ușoare sau dificile, cu peisaje mirifice sau grotești. Fiecare dintre cele 3 părți din mine, eu-trupul, eu-mintea, eu-sufletul participa la acest drum. Trupul ducea povara celorlalte două, asigura locomoția și funcțiile necesare călătoriei mele. Mintea transmitea informațiile pentru ca trupul să execute cu succes toate comenzile transmise de creier, iar sufletul, cel mai răsfățat dintre toate, dar poate cel mai expus experiențelor, interioriza si asimila fiecare detaliu întâlnit, făcându-mă să mă simt fericită sau tristă, optimistă sau prada disperării.
Destinația mea era liniștea cu parfum de fericire, oriunde s-ar afla ea pe această planetă sau dincolo de ea, într-un colț de univers, neștiut nici măcar de el. Nu mă grăbeam pentru că nu aveam un anumit termen sau moment din existența mea când trebuia să ajung și deja plecasem de acasă la mijlocul vieții. Nu mă așteptam să fie o călătorie scurtă dar nu mă temeam de riscul că s-ar putea să nu o finalizez, pentru că mai important decât capătul de drum era călătoria în sine. Așteptam cu nerăbdare popasurile și experiențele noi și importante intâlnite in cale. Nu-mi era incă foame, sete sau somn, gândurile negative păreau să fi rămas în spatele ușii inchise iar sufletul părea și el ușor ca un fulg, simțind euforia eliberarii din ceva ce-l ținuse pe loc.
Am mers preț de câteva clipe sau poate un anotimp, ori o etapă a existenței mele fără a simți nevoia să mă opresc, doar multumindu-mă să privesc chipuri noi, întâmplări diverse, până când am ajuns la o rascruce de drumuri. In fața mea se aflau 3 cărări spre undeva. Una spre dreapta, una spre stânga și una drept înainte. Atunci trupul a dat primele semne de oboseală, mintea a început să analizeze pe care din cele 3 o voi alege și care îmi va fi cea mai potrivită, iar sufletul se simțea deja cuprins de îndoiala că voi alege sugestia facută de eul-minte fără să-l iau în calcul și pe el, eul-suflet care în mod sigur ar fi ales o altă destinație față de ceilalți doi, care nu simțeau și nu intuiau pericolele și nici frumusețile așa cum reușea el.
Am decis să facem un popas și să mă ocup de fiecare eu în parte ca să asigur armonia fiintei mele. Am hrănit trupul și i-am potolit setea cu o felie din pâinea împăcării cu mine și o gură din nectarul speranței pe care le luasem cu mine de acasă, am liniștit mintea, ascultându-i argumentele raționale, care spunea că drumul înainte este întotdeauna cel mai potrivit într-o astfel de călătorie pentru că este indicatorul cutezanței și o dovadă că nu m-am lăsat învinsă de nimic. Am îmbrățișat sufletul mângâindu-l tandru și răsfățându-l ca pe un copil bosumflat, asigurându-l că voi pune în alegerea nu numai rațiune ci și simțire.
Apoi, eu- ființa m-am liniștit.
Poveste inclusă in volumul Zbor în suflet, apărut la editura Libris, Brașov 2017
http://www.libris.ro/AfiseazaProdus.jsp?pr_id=1164667
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu