El de nicăieri către ea de pretutindeni II

Partea a II-a
　Femeia zâmbi amuzată la gândul că nu citise mesajul nici la răsăritul soarelui ca să îmsemne un nou început, nici la asfințit ca să poată să fie o poveste cu final fericit, ci aproape de miezul zilei,când poate părea fie mult prea devreme să iei o decizie, dar totodată și mult prea târziu pentru o altă căutare. Se intrebă dacă să ignore mesajul sau să-i răspundă și dacă era ea, cu experiența ei de viață cea mai potrivită să iasă în întâmpinarea acelui bărbat plecat spre un El Dorado al iubirii. Decise să răspundă nu în nume personal ci al celei pe care el spunea că o caută : "femeia de oriunde"
　　　　　　　　
　　　　　　　　
　　　Dragul meu,
　　 Am citit mesajul tău, si eu, femeia de pretutindeni, ca reprezentantă a celei pe care spui că o cauți, îți mulțumesc că dorești să mă primești în viața ta.
　　Spre deosebire de tine eu nu mă aflu pe o insulă existențială, nu mă simt nici pustie nici abandonată și inocența copilariei îmi însoțeste singurătatea, făcându-mă să sper intr-un viitor luminos si curat, cu miros de sare si mare. Sunt însă o ființă matură care nu mai crede în povești cu zâne și nici cu Feți-Frumoși care sunt hotărâți să rămână până când părul  Ilenei Cosânzeana va crește suficient de lung să coboare din turn in brațele lui, deschise in așteptarea ei. Tu ești nicăieri, eu sunt pretutindeni, și asta mă face să cred că femeile ca noi suntem si vom rămâne mereu reale și nu doar o fantasmă in gândurile tale, bărbatul de nicăieri in căutarea idealului feminin într-o oglindă întoarsă spre tine.
　Sper ca atunci când vei citi acest mesaj, să mă fi găsit deja în ochii, îmbrățișările și sărutările aceleia care, deși existentă de multă vreme pe insula ta nu a fost percepută la mai mult de o liană care te ține pe loc sau care te ajută să sari din copac in copac atunci când simți nevoia de expansiune si libertate.
　Renunță să cauți femeia și caută iubirea pe care numai ea stie să ți-o ofere sub toate formele ei,și atunci insula ta va deveni un continent, o planetă, un univers, și la capătul lui te va aștepta ea, unică nu prin ceea ce îți dorești tu ci prin ceea ce are de oferit, ție celui care exiști.
　　　　　　　　
　　　　　　　　
　　　　　　　　
　Femeia împături mesajul și îl puse înapoi în sticlă, rugându-l pe băiețel să îl arunce înapoi în valuri. Se găndi apoi ca poate altă femeie în locul ei ar fi răspuns altfel. Nu avea de unde să știe!
Copilul merse și aruncă sticla in valuri, asșteptă o vreme, să fie sigur că sticla nu este impinsă înapoi pe plaja, apoi se intoarse la mama lui, ii cuprinse gâtul cu brațele, o săruta pe obraz și o întrebă :
　- Mâine sticla o să vină înapoi?
　Femeia zămbi, îl strânse la piept, îl sărută pe frunte, răvășindu-i cârlionții blonzi și răspunse:
　- Nu, aici nu există răsărit ! Soarele e tot timpul sus !
　Copilul o privi mirat fără să înțeleagă, dar nu o mai întrebă nimic. O să înțeleagă el într-o zi.