Comoara din lan

 Mi s-au umplut ochii de galben,
De spice înalte și pline de bob,
Legănate molcom în arșița verii,
Comoară ascunsă în pâinea de mâine.
　　　
　　　
Am alergat lacomă în galbenul lan,
Și am cules spicul acela din capăt,
Ce aștepta liniștit mâna mea,
Ca să-l apuce pe el și atât.
　　　
Și el mi-a mulțumit lăsându-mi în palmă,
Roadele lui semănate demult în pământ.
Crescute în timp, promisiune solemnă,
Că viața renaște și crește robust.　　　
　　　
 Sunt boabe de grâu ce nu vor fi pâine,
Ci vor crește din nou într-o altă comoară
Semănată în toamnă în sufletul meu,
Pregătit să primească viața din spicul de grâu.