miercuri, 10 iunie 2015

Lumina există ! Să o pipaim cu inima...

       






        Când eram copil am citit o poveste despre un oraș minunat cu oameni buni și frumoși, dar care la un moment dat a fost invadat de șobolani. Oamenii erau atat de supărați și de disperați pentru că șobolanii stricau tot ce le ieșea in cale. Nu știau deloc cum să scape de ei. Se gândeau chiar să abandoneze orasul și să construiască unul nou în altă parte. Într-o zi în orașul lor a sosit un om care le-a spus că el îi poate scăpa de șobolani. Locuitorii l-au privit cu neincredere dar au acceptat. Atunci omul a scos un fluier și a început să cânte o melodie la auzul căreia milioane de șobolani au început să apară în urma lui, în timp ce omul mergea cântând pe străzile orașului. Omul a făcut ceea ce promisese, a dus toti șobolanii și i-a înecat în mare. Nu-mi mai amintesc dacă gestul omului care a salvat orașul a însemnat și propriul lui sacrificiu, pierind în mare împreună cu ei. Probabil că da !
  Mă gândesc uneori că mi-ar plăcea să dețin un instrument magic la auzul căruia să pot strânge în jurul meu toți oamenii încercați de dureri, de experiențe de viața care au săpat adănc în inimile lor. Mi-ar plăcea să călătorim împreună, descoperind acel loc potrivit în care durerile noastre să se împrietenească, să se cunoască, să se accepte, să-si împărtășească una alteia ce simt pentru cei care le poartă în suflet.
  Ar fi poate o experiență deosebită care mi-ar permite să cunosc oameni noi pe care durerile de tot felul din viețile lor au reușit să îi transforme, făcându-i mai toleranți, mai buni, mai empatici cu semenii lor.
  Aș vedea poate în acelați timp că fiecare suferință are rolul ei in modelarea caracterelor umane si că ea poate fi transformată într-o experiență pozitivă, ca o lecție de viață din care să învațăm ceva si să folosim în dezvoltarea noastră ulterioară.
  Nu am acel instrument magic care să-i adune pe oameni în jurul meu, dar am convingerea ca în inimile lor vor simți gândurile mele frumoase și încurajarea ca lumina există într-o formă sau alta trebuie însă căutată cu mintea si pipaită cu inima.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu