Sunt chip de lut

Sunt chip de lut zidit în piatră,

De riduri spart sub ochi-mi goi,

Bătut de vreme și de soartă,

Uscat de vânt, spălat de ploi,

Visând la viața mea de altă dată.

　　　

Sunt chip de lut găsit între ruine,

Un martor mut al timpului trecut,

Când zilele erau de soare pline,

Când nu știam că m-am născut

Și orice an se varsă-n mine.

　　　

Sunt chip de lut uitat într-o firidă,

Dintr-un destin certat cu omenescul,

Ce nu mai vrea trăire insipidă,

Și ar dori să guste iarăși universul,

Cu-o patimă de tot avidă.

　　　

Sunt chip de lut lăsat să simtă

Cum viața i se întoarce în pori,

Ca o văpaie iarăși întețită,

De focul viu ce-ți dă fiori,

De carne moale, tandru dezmorțită.

Sursa foto- Internet