Să nu-l mai găsesc astăzi,
Când lacrimile au încetat
Să mai curgă pe obraz,
Iar urmele lor aspre,
Au lăsat dâre uscate,
Mărturii ale durerii trecute.
L-am întrebat de ce fuge,
Și mi-a răspuns cu glas
Tremurat, că-i e teamă,
Că nu știe ce drum să apuce,
Să nu mai audă cum strigă
Dorința ascunsă din suflet,
Ce-l strânge un pic câte un pic.
Și-am înțeles cât e de greu,
Să fii un dor ținut închis,
Și am promis să fiu atentă,
Când voi trăi din nou, iubind,
Să nu mai simt nefericirea
Ascunsă ca o moarte lentă,
Ce devorează un suflet trist.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu