Pe cerul albastru din sufletul meu,
M-am întunecat, deși n-am fost zi niciodată,
În curgerea vieții din leagănul său.
Am devenit înserare spontan și firesc,
Ca un amurg de vară trăit de iubiți,
Menit să aducă divinul ceresc,
În ochii scăldați de doruri fierbinți.
M-am înnoptat simplu în plină lumină,
Simțită de mine în bezna inertă,
Ca o stea vie pe bolta senină
Ce-și varsă lucirea aproape perfectă.
M-am acceptat noapte lipsită de lună,
Ispită înnorată pe-un cer depărtat,
Ca marea agitată în plină furtună,
Ce cheamă în adâncuri, la ea în palat.
M-am visat zori, firav răsărit,
La capăt de noapte, în zarea sihastră,
Ca un luceafăr pe cer adormit,
Cu chipul oglindă în marea albastră.
M-am deșteptat rouă pe fire de iarbă,
Sublimă răcoare așternută pe flori,
Ca adierea trecută în grabă,
În zbor de vânt tandru ce naște fiori.
Sursa foto - Internet
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu