Să te aud cum mă tângui,
În noaptea senină,
Sub cerul cu stele.
Chemarea-ți șoptită
Să ajungă la mine,
În vers scuturat
Din ciutura gurii.
Cântă-mă,
Să te ascult cum mă susuri,
Ca apa unui izvor,
Acoperit de trilul
Unei privighetori rătăcite
Prin pădurea uitării
De clipe pierdute absurd,
În ziua de ieri.
Recită-mă,
Să te aud cum mă rostești
Ca strofă din poezia
Creată de roșul
Inimii tale pentru mine,
Cea așezată în ea,
Într-o poveste începută
De tine, povestitorul-erou.
Dansează-mă,
Să te simt cum mă porți,
Printre pași de tangou,
În acorduri de muzică
Tandră, ca dragostea ta,
Împletită în palmele-ți
Calde pe trupu-mi,
Strâns lipit de al tău.
Mângâie-mă,
Să te văd cum mă simți,
În fiori răspândiți,
Printre cute de dor,
Imprimate discret,
Pe fața sărutului tău,
Oferit mie, dăruit ție,
Destinat nouă.
Iubește-mă,
Să înțeleg cum mă atingi,
Cu patima-ți mută,
Rostită în gesturi,
Aprinse, dar tandre,
Ce smulg însetate,
Dulcele cărnii cuprinse,
În buzele-ți pline de dor.
Cred că trebuia să intitulezi blogul ”zbucium în suflet și suflet în zbor”.
RăspundețiȘtergereVersurile tale dau șansă iubirii divine, în plan teluric, și răspândesc optimismul speranței de împlinire a iubirii pure...
Va multumesc, ar fi sunat frumos si asa, l-am intitulat "zbor in suflet" pentru ca s-a nascut tocmai din dorinta de a evada din acest zbucium, de a calatori in acea bucatica din sufletul meu, unde as putea sa-mi regasec linistea.
RăspundețiȘtergere