Pică din cer clipe puține,
E criză de timp în Înaltul Ceresc,
Eu sunt departe, n-ajung la mine,
Cei ce le-adună ceas construiesc.
Le așează pe ore în cadranul rotund,
Una din alta se aștern într-o zi,
Eu sunt departe n-ajung nicicând,
Ceasul n-așteaptă cum aș dori.
Timpul aleargă de frica opririi,
Secundele ticăie închise în ceas,
Eu sunt departe, n-ajung iubirii
Să-i fac în suflet loc de popas.
Zilele trec în nopți care vin,
Anii se duc condensați într-o clipă,
Eu sunt departe, n-ajung să țin
În palmă o viață trăită în pripă.
Soarta n-așteaptă nimic de la mine,
Ea se întâmplă, spectacol viu,
Eu sunt departe, pierdută în sine,
Ceasul nu-mi spune ce vreau să știu.
Capătul lumii se ascunde de timp,
Nimeni nu știe când o să fie,
Eu sunt departe, n-ajung să schimb
Stropul de vreme hărăzit mie.
Sursa foto-Internet
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu