O frunză știe !

　　 O frunza stie ! Din momentul in care mugurele unde se afla ascunsa explodeaza sub razele calde si binefacatoare ale soarelui, la inceputul primaverii, ea stie care este menirea nasterii ei in acest anotimp si nu se teme sa isi duca misiunea pana la capat, in amurgul existentei ei, aflat intr-un alt anotimp.
　　Ea stie ca s-a ivit pe pamant ca sa infrumuseteze o floare, sa hraneasca un fruct, sa protejeze crengile unui copac, sa asigure umbra unui trecator ostenit, poposit sub coroana copacului in care se afla. Poate si ea are durerile ei, poate si ea se teme ca un accident brutal ar putea sa o impiedice sa isi indeplineasca rolul pentru care a fost creata. Poate fi o furtuna puternica, o mana care sa o imbolnaveasca, sau un copil zglobiu ce vrea sa se joace catarandu-se in copac si o poate rupe. Si ea are asteptarile ei care se pot concretiza sau nu, asteptari ce pot naste iluzii sau dezamagiri. Dar le accepta pe toate, fara sa se planga nimanui, sau poate suspina neincetat dar nu stim noi oamenii sa o ascultam. Singurul martor al trecerii ei prin etapele maturitatii sunt schimbarea nuantelor de verde. De la verdele aprins la cel pal, apoi galben si ruginiu.
　　Si cand vine toamna, la fel de tacuta si misterioasa se desprinde de pe creanga unde si-a dus intreaga viata, si isi gaseste odihna, ca un tribut, la poalele copacului ce i-a fost  partener, si i-a cunoscut dorurile si frematarile.
　　Cat de frumoasa si delicata este aceasta frunza ruginie in leganarea ei maiestuoasa catre pamant. Ca o balerina care cu miscari gratioase, ne face sa traim emotiile unui balet cunoscut. Este dansul vietii unei frunze,Sa-l privim si sa ne bucuram de acest spectacol al unei vieti incheiate frumos, cu adevarat frumos. Cati dintre noi putem fi frunze? Eu mi-as dori.