Doar ni se pare !

　　　Mi-am așezat obrazul în palma-mi gazdă bună, cu cotul rezemat de ce-am găsit în față, și am privit în zare sperând să regăsesc acel ceva ce simt că lipsește din liniștea mea. Nu poartă nume, nu are formă, miros sau culoare, nu știu unde se află sau dacă o să îl mai găsesc vreodată, dar știu că lipsește, iar absența lui permite neliniștii să se cuibărească acolo în locul lui gol, și să bolborosească în neștire ca o apă în clocot.
　　　Mi-ar plăcea să pot pleca pe urmele lui,să iscodesc locurile prin care a trecut, să cercetez urmele lăsate și să aflu ce este acel ceva fără de care simt că viața mea nu va mai fi niciodată la fel.
　　　Și atunci, în clipa în care palma mea obosește să mai fie gazdă pentru obrazul meu, tulburându-mi visarea, înțeleg că nu mai are cum să fie la fel, pentru că viața noastră, a tuturor, este mereu altfel, schimbată în fiecare clipă de un eveniment mai mic sau mai mare, de o pierdere mai importantă sau insignifiantă, de o victorie personală sau colectivă.
　　　Doar că uneori schimbările pe care viața le face pentru noi sunt foarte lente, imperceptibile, menite să permită adaptarea la nou, ca un macaz bine schimbat. Alteori, se produce, dacă nu o deraiere, măcar un șoc, un gol imens în stomac, determinat de un macaz uzat sau stricat, care ne face să ne percepem ca aruncați pe un alt drum, ca abandonați către o destinație ce nu fusese în planurile noastre inițiale. Numai că, nimic nu este întâmplător, totul este minuțios calculat, fiecare experiența are rolul ei în formarea noastră ca oameni aici, pe pământ, ca suflete în călătoria noastră prin universul acesta, atât de misterios pentru mintea și inimile noastre obișnuite cu rutina și efemerul.