Nu-i niciuna fericită,
Sunt pustii și fără nume,
Ca-ntr-o casă părăsită.
Mă opresc și-mi dau binețe,
Le răspund cu glas tăcut,
Văd tristețea pe-a lor fețe,
Și durerea în geamăt mut.
Le privesc fără să știu,
Dacă-s multe sau puține,
Să le număr e târziu,
Or să vină iarăși mâine.
Câte umbre trec prin mine,
Chiar niciuna nu-i a mea,
Am pierdut-o iar prin lume,
Cum își pierde ceru-o stea.
Umbrelor din viața mea,
Mai rămâneți doar o clipă,
Cât s-o așteptați pe ea,
Umbra mea cea rătăcită.
Să o puneți lângă mine
Chiar de sigur n-o să vrea.
S-o mințiți că-mi este bine,
Și așa poate-o să stea.
Fără umbra-mi urgisită
Sunt un suflet gol,stingher,
Cum e o pasăre rănita,
Fără a zbura spre cer.
Sursa foto -Internet
Frumos!
RăspundețiȘtergere