Miroase a simplu omenesc

Miroase a fum, a frig și-a soartă,

Ce s-a uscat pe prund de viață.

Nu știu de-i vie sau de-i moartă

O simt pe umeri sloi de gheață.

　　　

Inspir adânc dar nu cu lăcomie,

Ce-a mai rămas din soarta mea,

Să o transform în viață vie,

Să o feresc de vreme rea.

　　　

Miroase a umbre ude de la ceață,

Mirosul lor mă întoarce la început,

La ploaia ce-am primit-o în față,

Și m-a înecat în valuri de trecut.

　　　

Respir adânc căci încă mai trăiesc,

O umbră printre altele ca mine,

Și mirosim a simplu omenesc,

Ca toți ceilalți ce au trecut prin lume.

　　　

Miroase a praf de fostă existență,

Particule plutind prin gol de timp,

În suflet simt a Universului clemență,

Promit s-accept prezent în schimb.

Miroase a nori de viitor stingher,

Adus de vântul ce-mi izbește în tâmplă,

Și înțeleg că totu' i hotărât din cer,

Și doar trăiesc ce mi se-ntâmplă.

Poezie inclusă în volumul Zbor în suflet apărut la Editura Libris, Brasov, 2017
　　　

http://www.libris.ro/AfiseazaProdus.jsp?pr_id=1164667