Nu-l lăsa să te apese ca o mantie grea,
Strânge-l în brațe adună-l pe tot,
El este semnul ce vine de sus.
El cade albastru pe tâmplele tale,
Ca o cunună din flori de cicoare,
Rotund și senin pe fruntea-ți curată,
Ce-ți varsă în privire lucire de stea.
Alunecă-n suflet ca raza de lună,
Oglindă perfectă a inimii tale,
Ce încă visează la cerul cu soare,
Sublimă chemare a lumii de jos.
Se-așează cuminte la tălpile tale,
Ca un supus, așteptând să pășești,
Fără să calci pe sufletul lui,
De cer prosternat puterii din tine.
Așteaptă cerul să cadă pe tine,
Ca ploaia de vară pe câmpul de foc,
Nu îl lăsa să-ți pară de plumb,
Ci fulg de zăpadă pe creștetul nins.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu