Nu sabiei !

　　　"Între un bărbat și o femeie numai unul poarta sabie." Citatul aparține unui om pentru care cultura nu mai are niciun secret, fiind descifrată prin lecturarea a mii de volume, de la dreapta la stânga și de jos în sus.
　　　Și astfel întrebarea mea firească nu este care? ci, de ce ? Nu întreb care pentru că, fără a fi citit atât de mult înțeleg că sabia aparține celui care vine în relația respectivă cu teaca goală. Întreb de ce pentru că nu înțeleg de ce bărbatul are nevoie de ea să-și completeze armura? Să o apere pe femeia pe care a ales-o sau dimpotrivă să o țină ridicată deasupra capului aceleia pe care a subjugat-o inițial cu puterea și masculinitatea lui, iar ulterior cu tăișul ascuțit al singurului atu pe care îl mai deține?
　　　De ce perspectiva sabiei, a forței, a celui mai tare este atât de adânc înrădăcinată în mintea noastră fie că suntem bărbați sau femei. De ce trebuie să supunem și nu doar să cucerim? De ce ne irosim energia și resursele sufletești într-o luptă pe care nu ne-o cere nimeni să o purtam? Ne-am născut oare cu misiunea de a domina? Cred ca nu ! Ne-am născut cu misiunea de a învăța să fim noi înșine intr-o formă frumoasă și armonioasă, fără săbii, topoare și alte asemenea simboluri ale rudimentarului din noi.
　　　Vrei să fii un bărbat puternic, poți face asta fără să îl faci pe celălalt să tremure în fața ta, și dacă vei reuși puterea și forța ta va inspira nu frică ci încredere ca formă de supunere oarbă.
　　　Vrei să fii o femeie puternică ? Ești și fără să demonstrezi asta. Puterea ta stă în fiecare gest pe care îl faci pentru cel de lângă tine, în gingășia, feminitatea și delicatețea pe care nu le-ai pierdut ci le-ai ascuns să nu te creadă cineva demodată.
　　　Să fim femeile și bărbații la care visăm inutil pentru că deja suntem.