Să ne rugăm și azi să ningă,
Cu ochii închiși și fața către răsărit,
Sperând că rugăciunea o să ajungă,
Acolo unde iarna s-a oprit.
Popasul ei e-n așteptarea noastră,
A celor ce-o dorim să vină,
Punând ghirlande albe în fereastră,
În case mirosind a brad și smirnă.
Visăm la fulgii mari cât palma,
Ce se așează peste tot în noi,
Simțim cum iarăși ne inundă iarna,
Lăsându-ne de ură goi.
Magia ei ne umple de lumină,
Și stinge întunericul din jur,
Ne așează în suflet soare și în minte tihnă,
Cu albul ei sublim și pur.
Sursa foto - Internet
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu