Nu știu cine sunt fără tine.

M-am ghemuit sfioasă
În sufletul tău mereu cald,
Ca o pisică făcută colac,
La gura sobei, gata de tors.
Am așteptat amorțită,
Să simt curgând peste mine,
Fiorul mângâierii tale,
Din nou alta și totuși aceeași.
M-am agățat temătoare
De certitudinea palmei tale,
Strângând între degetele ei,
Primele semne ale iubirii mele.
Mi-am cerut să închid ochii,
Ca să pot zări printre gene
Primii pași ai noului tău sărut,
 Coborând candid către mine.
M-am întrebat dacă-l știu, 
Din amintirea fostelor dăți,
Și m-a răscolit umedul moale,
De buze deschise, surprinse in sărut,
Așa cum știam c-o să fie,
O altă clipă în brațele tale,
Leagănul meu de iubire și dor.
Și ca să simți că sunt vie,
Ți-am șoptit în gând fără glas,
Te-am strigat ușor fără nume,
Căci nu știu cine ești fără mine,
Căci nu știu cine sunt fără tine.

 Sursa foto_internet