Unde ar fi trebuit să fiu de o vreme,
Dacă nu m-aș fi rătăcit nejustificat
Colindând izolat de oameni și viață.
Parfumul lui mai plutea încă în aer,
Indiciu cald că iubirea lui vie,
Îl adusese o clipă în răscrucea aceea,
În care fusese nevoit să aleagă
Un drum altfel față de acela
Ce l-ar fi legat o vreme de al meu.
Știam când și de ce a plecat,
Ca și cum mi-ar fi lăsat un bilet
Înfipt adânc în locul lui te iubesc,
Pe care n-ar fi putut să-l rostească,
Unei alte femei decât mie.
Aș fi putut să alerg neputincioasă
Să prind din urmă iluzia aceea,
Că l-aș fi putut ține de mână,
Fără să-mi fie teamă că într-o zi
Degetele lui îmi vor aluneca din palmă,
În căutarea unei alte strânsori,
Oarecum altfel față de-a mea.
Am preferat să accept lucidă,
Că dragostea lui nu este a mea,
Că libertatea lui închisă în mine,
L-ar transforma în sclavul unei iubiri
Ce l-ar face să-și urască stăpâna.
Și-atunci am ales să fiu Femeie,
Renunțând să fiu iubită sau mamă.
În așteptarea acelui moment
Când va ști să privească în urmă
Nu ca să se întoarcă din drum,
Ci ca să știe că am ajuns acolo.
Sursa Foto - Internet
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu