Mi-am dat seama că nu pot merge mai departe fără să-i cer iertare omului și m-am întors, sau poate întoarcerea mea a fost doar iluzie, taraba se afla din nou în fața mea iar omul acela părea să vândă ceva, cuiva.
-Hei, nu e corect!, am strigat eu. Pentru el de ce ai optimism și pentru mine nu?
- Lui nu i-am dat optimism, i-am dat speranță. Mi-a dat în schimb liniște, o voi dărui altcuiva care o să aibă nevoie de ea. De aceea ți-am spus să vii mâine, poate cineva în drumul lui prin viață se va opri lăsându-mi o părticică din ce simte că are de dăruit pentru semenii lui. Și poate acel ceva va fi optimismul de care tu ai nevoie.
-Și eu ce să-ți dăruiesc? Mie îmi lipsesc toate aceste lucruri despre care vorbești: optimismul, liniștea, speranța. Am nevoie de toate. Iar sufletul meu e prea gol și pustiu ca să am ceva de dăruit
- Dăruiești suferință, primești suferință, m-am grăbit eu să completez afirmația lui, convinsă că înțeleg motivul nefericirii mele.
- Asta nu o știu eu, m-a oprit omul. Eu nu primesc lucruri urâte, aici nimeni nu aduce lucruri urâte, pentru că ele sunt lucruri vechi, nu noi. Suferința asta despre care vorbești tu este un lucru nou. Nu ai luat-o de aici. Aici este o piață de vechituri.
- Du-te acum ! Întoarce-te mâine. Între timp privește în jurul tău cu mai multă indulgență. Uneori vechiul este mai trainic decât noul. Acum parcă și sufletele poartă pe ele etichete "made in China".
Și am plecat, am privit și am înțeles sau poate am știut dintotdeauna ca nu e nimic nou și nu e nimic vechi, că învechitul și înnoitul e doar o joacă de-a timpului în curgerea lui răsucită dinspre aici spre acolo.
Apoi m-am întors, și colindând clipă după clipă când l-am găsit părea mai bătrân, ba nu, mai vechi, și când m-a privit ridicând neputincios din umeri, nu am mai fost nici dezamăgită, nici enervată. L-am rugat să-mi întindă palma, în care tăcută i-am așezat cu drag o picătură de optimism, atât cât s-a putut aduna în sufletul meu în tot acest timp, de când el îmi strânsese mâna.
Mi-a zâmbit mulțumit. Am dat să plec. M-a bătut pe umăr, șoptindu-mi discret ca unui client special :
-Mâine primesc fericire !
PS. E un om mic și gârbov în piața de vechituri din adâncul sufletelor voastre !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu