miercuri, 27 aprilie 2016

Portret de iubită

Astăzi vreau să ne jucăm imaginar cu resursele noastre sufletești, cu sentimentele și cu importanța pe care ne-am acordat-o reciproc în viețile noastre.
Închide ochi, lasă-mă să-ți fur o vreme gândurile, am nevoie de ele în jocul meu, ia-ți o pensulă imaginară, așează-te în fața celei mai albe pânze pe care puritatea emoțiilor tale pentru mine ți-o poate oferi și hai să ne creionăm portretele.
Dacă mi-ai zugrăvi forma feței ai alege soarele sau luna? I-ai da lumina caldă a zilei sau licărul înstelat al unei nopți de vară?
Dacă mi-ai picta ochii i-ai face deschiși și largi aidoma cerului albastru sau adânci și misterioși ca marea. Le-ai dărui inocența unui început de zi sau curiozitatea fugară a unei căprioare venite să se adape la un pârâu secret? Le-ai da limpezimea cristalină a unui izvor de munte sau umiditatea caldă și molcomă din ochii unui mânz hârjonindu-se pe un câmp cu maci.
Dacă mi-ai așeza pe chip zâmbetul l-ai face să semene cu un zmeu înălțat pe cer sau cu petalele unei flori deschise sub razele soarelui.
Dacă mi-ai desena buzele ai dori să-și amintească de cuvinte rostite sau de sărutări mute, de moale și dulce sau de tare și aromat?
Dacă mi-ai schița parul ai vrea să semene cu adierea caldă și parfumată a vântului prin sălciile de la marginea unui lac într-un amurg de seară sau de briza sărată a mării aducând între firele lui subțiri mărturii ale valurilor din larg.
Și dacă tot acest portret ar trebui să îl învălui într-un parfum pe care să-l numești simplu “Ea” ar fi de flori, de fructe sau de esența tare, cu elixir de lăcrămioare, de piersică coaptă sau de cedru semeț?
Acum deschide ochii și privește-mă artistul meu drag, oricum m-ai fi pictat nu pot fi decât frumoasă, pentru că ai ales să pui în mine câte un strop din tot ce este frumos în ceea ce te înconjoară,căci, de fapt, fără să ne dăm seama iubim natura și astfel iubim și oamenii care se identifică cu ea.
Să nu-mi uiți chipul, ci dimpotrivă să îi adaugi, ori de câte ori îți este dor de mine câte o nouă nuanță, sunt atâtea risipite în sufletul tău.
Ai obosit? Atunci pune-mă în cămăruța secretă din inima ta și întreabă-mă, firesc dealtfel, cum arată portretul tău pe șevaletul meu... Abia aștept să-ți răspund !


Sursa foto -Internet

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu