Zălog de iubire

　　   Am scotocit prin grămada de mângâieri
　　Ascunse de mine din fostele ieri,
　　În căutarea doar aceleia care,
　　Să poată să șteargă din dorul ce doare.
　　
　　Am găsit una veche, de tine uitată,
　　Din vremea aceea, când ne-am iubit prima dată,
　　Avea forma palmei, deschisă și moale,
　　Și-un strop din dogoarea unei raze de soare.
　　
　　Mi-a plăcut alta, mult mai recentă,
　　Atât de suavă, sublim de atentă,
　　Furată de mine din mâinile-ți calde,
　　Zălog de iubire din nopțile albe.
　　
　　Și una și alta sunt tot ale tale,
　　Și dorul de ele apasă și doare,
　　Căci veche sau nouă, a ta mângâiere
　　Rămâne cu mine, nu moare, nu piere.