Mă întreb de câteva zile, uneori retoric, alteori cu adresare directă către tipul ăsta selectiv pe criterii de performanță și bună-purtare, cu puncte și punctulețe în fișa de evaluare a celor aleși să fie vizitați de domnia sa.
Eu, ce să zic, m-am străduit, nu tot anul, pentru că, na, numărătoarea și contabilitatea nu se aplică chiar din ianuarie și februarie când te odihnești după efortul prefăcut din anul anterior, dar de prin primăvară așa...am încercat.
Am fost convinsă că o să vină. În ajun chiar am excelat și (i)-am gătit. Zău că da ! Și aragazul ameu a fost surprins că mă apropii atît de mult de el, credea că mă-ncurcă și vreau să-l mut, dar eu l-am aprins, la al doilea băț de chibrit, căci primul a crezut că vreau să fumez și m-a sabotat stingându-se repede.
Da, n-am gătit așa niște chestii care să-mi pună în valoare calitățile de gospodină perfectă, pentru că nu vroiam să mă ia de nevastă, ci să-mi aducă un cadou, simbolic, al trecerii lui prin viața mea. Am gătit așa niște semi-preparate, dar jur că usturoiul și ceapa plus bulionul erau de la țară,țară !
Apoi, am mâncat și mi-a plăcut gustul preparatului meu, dar, de, așa este, ție întotdeauna îți place de tine, de ce faci și de cine ești, și atunci nu poți fi tu cel mai bun critic. Nuuuu ! Trebuie să-i lași pe alții să te judece, să te disece, să-ți arate ei cum trebuie ca niște Dumnezei coborâți pe pământ.
I-am lăsat și Moșului, frumos pe farfurie și pe aragaz că poate-i mai flâmând decât mine, și am adormit repede ca să nu mă gească trează, nu știu poezii, nu puteam să-i recit doar fragmente, cap-coadă nu știu niciuna.
Dar n-a venit, și nu pentru că nu i-a plăcut ce am gătit, ci pentru că da, mi-am amintit abia acum... În toamnă am "ucis" două flori lăsate de mama în grija mea. De fapt mi-a lăsat mai multe să le ud în absența ei, doar că două erau la geam, pe calorifer, din vară. Mi-a amintit de ele două săptămâni mai târziu. Mult prea târziu când eu și centrala termică ne răsfățam într-un parteneriat reciproc de 23 de grade Celsius. Erau atât de galbene și de "ucise" că vreo două zile mi-a fost teamă să mă apropii de ele.
Cred că de aceea n-a venit !
Oameni n-am "ucis", dar acum mă gândesc că, poate, am rănit vreo câțiva, cărora le cer acum iertare, sperând că, poate, cu ei Moșul a fost generos.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu