Eterul m-a întrebat de tine
Și i-am răspuns că ai plecat.
În lipsa ta rămân cu mine
Și-un dor ce doare neîncetat.
Iar nopțile se-ntorc pe rând
Să-mi odihnească visele cu tine,
Și par s-aștepte priveghind
Să te întorci în zori de mâine.
Când răsăritul se va naște iară,
Pe cerul neîntinat de nori,
Te vei întoarce ca o zi de vară,
Căldura ta să-mi dea fiori.
Eterul va veni să-mi spună
Ca poate nici n-ai fost plecat,
C-a fost o noapte fără lună,
Și n-am zărit pe unde ai stat.
Eu însă știu cum a durut,
Și încă doare când nu ești,
Absența ta e timp pierdut,
Așa se-ntâmplă, când iubești.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu