Când își vorbiră din nou, bătătorind nerăbdători cu picioarele pământul peste securea războiului proaspăt îngropată, amândoi recunoscură, pacificatori, că se bucurau unul de compania celuilalt, că își căutau și verificau ideile, ipotezele, că exista o comunicare la nivel intelectual.
Da, ea era o intelectuală, într-o luptă permanentă cu ignoranța din multele domenii în care nu excela. Și el era un intelectual, doar că redescoperea asta când, căutând prin sertare după diverse acte, dădea peste diplomele sale de studii care nu-i mai foloseau la nimic. Alta era viața lui acum, altele erau prioritățile în acea regiune unde oamenii munceau din greu, fizic, că să aibă ce pune pe masă..
- De ce ai fugit atunci, o întrebă el într-o zi.
- M-am speriat, răspunse ea, cu sinceritatea unui om visător care crede că totul se rezumă la filosofie și ideologie optimistă.
O privi întrebător, ca și cum nu înțelegea cum să te sperii de un om care te privește ca pe o statuetă frumoasă pe care nu ar îndrăzni să o atingă, ca pe o zeitate austeră și rece care îți îngăduie din când în când să-ți ridici ochii spre ea.
- Oamenii au dreptul să se teamă și să dea înapoi, atunci când simt că sunt luați drept altceva, continuă ea. Dumneata vezi în mine ceva ce nu sunt, o iluzie frumoasă, dar care nu are nicio bază în realitate. Nu sunt deloc așa, am și eu frământările și temerile mele determinate de experiențele de viața care m-au marcat. Și eu, ca și dumneata am un trecut care m-a bântuit multă vreme și eu am oscilat între aici și acolo, între ceea ce am fost și ceea ce sunt acum . Îmi place ce sunt acum.
- Cine poate ajunge la ce ești acum...
- De fapt nu sunt nimic., cum îți spuneam sunt doar un vis, un vis frumos, realitatea te-ar dezamăgi... M-am gândit mult la dumneata în tot acest răstimp în care nu ne-am vorbit.
-De ce ?
-Există un motiv pentru care noi ne căutăm reciproc, deși de fiecare dată sfârșim prin a ne certa ca niște copii prâcioși.
- Păi, se cheamă magnetism, zise el. E din fizică ! Polii cu câmpuri magnetice diferite se atrag.
- Ia te uită ! Ce descoperire. Nu cred că e asta. Nu are legătură cu atracția contrariilor, conchise ea, gânditoare.
- Atunci ?
- Nu știu. O să mă gândesc, iar când răspunsul o să mă găsească și o să îl accept, ca fiind veridic, o să ți-l spun și dumitale.
- Atunci e o joacă, plusă el amuzat. De-a șoarecele cu pisica. Așa mă simt eu, un șoricel vânat...
Femeia îl privi lung, nu așa cum o pisică privește un șoarece, ci altfel, ca și cum ar fi încercat să găsească răspunsul în chipul lui, ca și cum el ar fi fost de fapt răspunsul. Și asta se întâmplă ! Răspunsul veni, ca o completare a diferențelor cronice dintre ei.
- Trăim în lumi diferite, începu ea...
- Da, așa e, o întrerupe el. Eu iubesc viața, o iau așa cum e, de cele mai multe ori urmând-o în modestia și simplitatea ei.
- Și eu ?
- Tu ești complexă, într-o lume complexă, intangibilă.
- Și totuși, continua ea neluându-l în seamă, există un motiv pentru care dorim să păstrăm legătura, indiferent de lumile din care noi facem parte. Ce m-ar atrage pe mine la un om perfect mulțumit de sine, nedornic să-și complice existența în vreun fel. Ce te-ar atrage pe dumneata la o femeie pe care o consideri un sloi de gheață frumos, pe care o cocoți pe Everest în vreme ce , tu, personal te situezi la poalele muntelui, așteptând liniștit să se prăbușească muntele, sau încălzirea globală să o facă să se topească în râuri de înghețată cremoasă, vanilată...
- Nu sunt un plafonat, se apără el, vădit deranjat de perspectiva ei.
- Perfect mulțumit de sine nu înseamnă neapărat plafonat, i-o reteză ea, ușor iritată de faptul că întreruperile lui repetate ar fi putut să facă să dispară răspunsul care tocmai scrijelise pojghița neuronală a creierului ei sub formă de revelație.
- Lupta e pentru a cuceri vârful...aruncă el un indiciu.
- Da, ăsta e răspunsul, convingerea reciprocă că eu, tu putem schimba ceva în existența celuilalt.
-Da, da, Da ! Pufni el, iar ea îi întoarse spatele și plecă cu tot cu răspuns, care se pierdu în neantul atâtor altele de care nimeni nu avea nevoie ca să fie un om obișnuit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu